Petra's Chessboard

The sculptural poetry of Brâncuşi

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 20 May 2013 08:06:00 +0000

I always get my hopes and standards high and I get disappointed quite easily.

When travelling, this means that there are places or attractions that look worse than you’ve imagined them or seen them in pictures, some that match your mind’s image, and some that look and feel even better.

The Table of Silence

I have had my mind set on visiting Brâncuşi’s Sculptural Complex in Tg. Jiu for a long time. It was only possible a few weeks ago. I was a bit nervous while stepping into the park to see the works of Romania’s greatest sculptor, whose art was compared in terms of proportions and mastery to the monuments of Old Egypt.

The Endless Column

The coolness of the park and the overall green background allowed me to perceive the beautifully aligned Gate of Kiss [Poarta Sărutului] and Table of Silence [Masa Tăcerii] as contrasting to everything else in colour, lines, and simplicity. The fluster and force of the nature (with Jiu River flowing metres away from the Table of Silence) turn this frame into a majestic and solemn one, close to the image of a sanctuary in which all the sculptural elements – frugal if considered separately – conjoin to create a masterpiece.

To the North of Târgu Jiu, in another park and still aligned to the other two, I discovered Brâncuşi’s masterpiece – the Endless Column [Coloana Infinită] –, in an ocean of green… undisturbed… protected by the purity of an incredible vibe. As the beads of the column [as Bâncuşi would call them] shine when hit by the rays of the sun, the onlooker’s confidence and inner peace are somehow reassured. It’s magic!

…and I left with a deeper sense of belonging to my people, with a humble pride that a country like mine could nurture such talent, and with a secret yet obvious wish to come back to it all one day.

Ce am făcut, până la urmă, de 1 Mai?

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 13 May 2013 07:21:00 +0000

Acum 2 săptămâni, încercam să vă ofer nişte idei pentru petrecerea zilei de 1 Mai, spunându-vă totodată că aproape că mă hotărâsem asupra a ceea ce urma să fac. Chiar dacă am fost invitată de prieteni în drumeţie, m-am decis pentru un parcurs mai „domol” fiind conştientă că Paştele îl voi petrece în Retezat. Unde am fost?

Ei bine, am început parcursul din Braşov înspre Augustin, de aici urmând un drum pe care nu ne-am dorit iniţial să ajungem: 131C spre Racoş via Mateiaş. Acesta este, în fapt, un drum forestier, dar dacă aveţi o maşină pe care vă puteţi baza şi ceva timp la dispoziţie, vi-l recomand pentru răcoarea pădurii şi sălbăticia zonei.

Mmm...

De la Racoş, am pornit înspre Homorod, în căutarea vulcanilor noroioşi de la Băile Homorod. Pentru a-i găsi, faceţi dreapta la barieră (de altfel, orice GPS va şti să vă ghideze încolo). Vulcanii nu sunt pe atât de impresionanţi pe cât m-aş fi aşteptat, dar sunt fericită să găsesc un astfel de fenomen din nou în ţara mea. Din păcate, în zona vulcanilor era cam multă mizerie şi, sincer, puteau fi măcar un pic îngrădiţi şi marcaţi. Dar despre acest aspect, într-o altă postare.

Ne cuprinsese foamea, aşa că, trecând pe lângă Biserica Fortificată din Caţa (la care voi reveni pentru o vizită, căci aceasta, dar şi cea din Homorod prezintă un farmec aparte), am ajuns în Odorheiu Secuiesc, unde am luat prânzul pe terasa Restaurantului Pethő. Servirea şi ambianţa au fost la înălţime, iar porţiile – mari şi savuroase, ca să nu vă mai povestesc de încântarea pe care o reprezintă cele aproape 2 pagini cu deserturi pentru îndrăgostiţii de dulce (asemeni mie). Când am primit porţia de Somlói galuska cu frişcă şi ciocolată de casă rasă din belşug, mi-a scăpat un „Ce bine arată!”...

Spectacol de primăvară târzie

A urmat ultima parte – şi cea mai frumoasă – a zilei. Şi o recomand tuturor celor care trec prin zonă: Rezervaţia Ornitologică de la Sânpaul, judeţul Harghita. [Vizitarea am înţeles că s-ar face doar în grupuri organizate, conduse de un ghid. Puţinii oameni pe care i-am văzut însă în zonă nu ne-au putut lămuri în acest sens, aşa că ne-am hotărât totuşi să ne încercăm norocul.] Am ajuns acolo cu vreo două ore înainte de apus şi, la ieşirea din localitate, înainte de serpetinele de pe dealurile ce se văd în zare, ne-am îndreptat înspre lacul cel mai izolat, care ni s-a părut nouă că găzduieşte cele mai multe păsări. Ne-am apropiat pe jos şi am fost surprinşi de simfonia de sunete ce ne-a întâmpinat. Era clar cât de aproape ne găseam de aceste vieţuitoare, care stăteau ascunse de curioşi şi de razele soarelui în stuful ce înconjura lacul!... Nu ne-am lăsat însă şi am continuat plimbarea prin jurul lacului, iar animăluţele au început să se arate şi ele timide: o lebădă superbă, care a făcut spectacol, parcă ştiind că o surprindem în imagini, berze, mai multe specii de raţe... De pe dig le-am putut urmări cel mai bine şi tot acolo am găsit un adăpost de observare a păsărilor, care ne-a permis să stăm nemişcaţi şi să spionăm în tihnă.

La plecare

Seara s-a încheiat cu un moment de relaxare maximă: o partidă de „Ingenious” pentru prima dată în această primăvară cu picioarele în iarba răcoroasă şi apoi un joc de peteca (de provenienţă braziliană). Şi apoi a urmat reîntoarcerea în frumosul nostru Braşov!

Project Retezat [& Oltenia]

noreply@blogger.com (Petra) — Fri, 10 May 2013 12:12:00 +0000

I haven’t posted in a while, but I had good reasons not to: I’ve been travelling. Our initial travel plan was designed to guide us through Retezat National Park for 4 days, but sometimes one has to adjust travel plans on the way.

Project Retezat [& Oltenia]:

Day 1:

- We drove the 303 km to Râu de Mori Commune, Hunedoara County. From here, there are approx. 17 km left to Cabana Gura Zlata (775 m) on DJ685 (ensuite twin room: 90 lei/night; meals (even vegetarian) provided upon request; very welcoming personnel and owner and a great starting point for your treks through Retezat National Park; 0744648599; retezat.gurazlata@yahoo.com).

Day 2:

- We had breakfast and started the hike through ‘Gemenele’ Scientific Reserve. How to get there? From the lodge, turn left and walk until you reach the nearest bridge. Turn right and follow the trail until you reach a big house on your left – it is the house of the Romanian Academy employees. It is time to show them your authorisation [to visit ‘Gemenele’ Scientific Reserve] and your IDs. There is a post dealing with the stages of obtaining the authorisation in Romanian, but please contact me if you are a foreigner and need additional details. Take the trail behind the house, to your left, then cross the bridge and continue until you see an iron gate, which marks the entrance into the reserve. The trail is very well marked (red arrow; mild; 3½-4 hrs.), so you can relax and enjoy your hike through one of the last primeval forests of Europe. There are two wooden tables along the way (the first one indicating that you’ve completed half of the trek and the second one indicating that you’ve completed three quarters of it). You will then have one quarter of the road left to ‘Casa Laborator’ (1770 m). From here, there are 30 more minutes to Tăul Gemenele (Gemenele Lake) (1934 m).

Gura Apei Dam

- If you have time and are not tired, I recommend a visit to Gura Apei Dam, South of Cabana Gura Zlata. It provides a beautiful vista right before sunset and we witnessed an amazing show offered by two lovely foxes, so you might be in for some surprises before dinner.

[Days 3 & 4 of our initial plan included a drive from Cabana Gura Zlata to a parking spot near Cabana Pietrele. We would hike from here to Lacul Bucura (Bucura Lake) (blue band; mild; 3½-4 hrs.) and camp near the lake. The following day, we would descend to Cabana Pietrele and return home. Because of the powdery snow and low temperatures, we decided to attempt this trek during summer. Consequently, we were forced to set up an ‘impromptu’ plan. See what we came up with!]

Day 3:

- Right after breakfast, we headed (via Haţeg) to Târgu Jiu (137 km away). This city is noteworthy for the works of the greatest Romanian sculptor, Constantin Brâncuşi. You will find the Gate of Kiss (Poarta Sărutului) and the Table of Silence (Masa Tăcerii) in the Central Park. To see the artist’s masterpiece – the Endless Column (Coloana Infinitului) –, you will have to follow the road to Râmnicu Vâlcea. You will see the column and the park hosting it to your left after a five-minute drive.

- We had lunch at the restaurant of Europa Hotel, conveniently located across the Central Park exit. The food was great and the portions were huge, followed by a small bill.

- We drove the 70 km to Horezu and spent our night there. We chose Pensiunea Criveanu (ensuite double room: 100 lei/night) and were by no means disappointed – see here why. For dinner, we settled for ‘Doi Cocoşi’ Restaurant – great food and service in a classy ambiance, topped with low prices.

Day 4:

- After breakfast (some snacks of our own – Pensiunea Criveanu does not provide any meals –), we headed to Horezu Monastery, impressive Brâncovenesc-style structure from the end of the 17^thcentury. Its peacefulness is extraordinary and the frescoes are impressive in colour, composition, and degree of preservation; they reminded me a lot of Voroneţ Monastery in Bucovina. Admission is free of charge, but donations are welcome. Taking photographs is not allowed inside the monastery.

Pottery colours

- Curious to learn more about Horezu pottery, we headed to Olari Village, where Alina Iorga, master potter, provided many insights on her art. Part of a fourth generation of master potters, Alina passed this wonderful tradition to her children, who are also very talented in crafting and painting the items by using the traditional colours of red, black, white, and green, to which blue is sometimes added. Horezu pottery is claimed to be one of the most natural types of pottery, because it actually represents painting by clay on clay. You can contact Alina and Liviu Iorga on their Facebook page or reach them at house no. 139 in Olari or at 0760092599.

@ The Museum of Trovants

- It was time for a geological phenomenon unique to Romania: the trovants. These are stones or sandstone concretions that secrete cement and appear to be growing. You can stop for a few minutes at the Museum of Trovants, situated on the way from Horezu to Râmnicu Vâlcea, in Costeşti Village. You will not regret it! The admission is free of charge. Access is only allowed by foot.

- We arrived in Râmnicu Vâlcea just in time for lunch and dessert, after driving 44 km. We decided to have lunch at Hanul Haiducilor, a restaurant oozing tradition and personality. The portions are huge here and the food is great; I was not thrilled with the service, but I would however recommend a lunch here. A stopover in Râmnicu Vâlcea is incomplete without a visit to ‘Arkadia’ Sweetshop, one of the most enticing sweet experiences of my life. Warning: Making a choice will be hard!

- We exited Oltenia, passing through Muntenia on our way home. We drove 60 km to Poienari Fortress – an attraction that had been on my ‘must-see’ list for a long time. Be prepared to climb the 1480 steps to the top of the cliff, situated 800 m above sea level. You will be welcomed by breathtaking views and by some impressive ruins dating back to the 13^thcentury and having actually been a secondary residence to Vlad the Impaler. Admission fees: 5 lei (adults); 2 lei (children, students) | Opening times: (in summer) 9:00am – 7:00pm (Su-Mo) Avoid weekends and holidays, as it can get pretty crowded!
The view from Poienari Fortress: breathtaking!

- Right before heading back to Braşov, we drove the extra 11 km to Vidraru Dam, which is – in my opinion – the most impressive dam in Romania, with the rocketing heights contrasting with the peacefulness of the water (fancy a boat ride on the lake?).

In the end, I realised that I was as intimidated by the allure of Retezat Mountains as I was impressed by the time spent in Oltenia. It felt good, it felt welcoming, it got me closer to discovering the essence of my people!

When in the area:

- During late April or early May, do go on a rafting adventure down Jiu River. It will live up to any standards!

- Approx. 12 km on the way from Horezu to Craiova, in Oteşani, there is another trovant ‘populated’ area, on the banks of Gresarea Brook. We’ve searched for them, but were unsuccessful. You can get lucky!

Ce facem de 1 Mai?

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 29 Apr 2013 09:52:00 +0000

Este iar acea perioadă a anului. Spunem „rămas bun” zăpezii şi începem să ne pregătim oficial pentru vară. Trebuie să vă mărturisesc că ador această trecere, pentru că aduce cu sine două dintre cele mai frumoase luni pentru călătorii în România – mai şi iunie –, în care căldura nu este sufocantă, precipitaţiile nu sunt cu nemiluita, dar verdele crud al ierbii, roşul macilor şi miresmele de sfârşit de primăvară îţi umplu sufletul.

Ce faceţi de 1 Mai? Cu timpul care ne e vrăjmaş şi cu orele suplimentare de la serviciu, poate că veţi avea ocazia pentru o evadare de doar o zi, aşa că m-am gândit să vă ajut cu nişte idei de călătorie tematice.

Traseele sunt concepute pentru o deplasare din centrul ţării, cu începere de la ora 8:00-9:00, cu mijloace de transport personale, pe distanţe (dus-întors) care să nu depăşească 500 km.

a) Pe urmele dacilor

Obiective de atins: Cetatea Costeşti, Sarmizegetusa Regia

De ce aţi merge acolo: Legătura noastră cu dacii este într-atât de veche şi de strânsă încât poate fi considerată mistică. Este de-ajuns să vă plimbaţi preţ de câteva ore prin zona care a găzduit cele mai importante cetăţi dacice din vechime şi veţi înţelege că şi natura este practic complice, susţinând ideea de tainic şi special.

Sugestii de vizitare: Consideraţi Orăştie ca punct de plecare pentru vizitarea cetăţilor, oraş care mai găzduieşte simboluri dacice, asemeni statuii închinate Regelui Burebista sau drapelului dac – faimosul şarpe cu cap de lup.

Pentru o experienţă totală, începeţi cu explorarea cetăţii Costeşti, cetate dacică ce a avut scopul strategic de apărare a drumului spre capitala Sarmizegetusa Regia şi care a fost distrusă în urma ultimului război daco-roman (106), nemaifiind reconstruită. Conduceţi spre satul Costeşti, până la baza dealului pe care se găsesc ruinele cetăţii, urmând indicatoarele, apoi începeţi pe jos urcuşul uşor, care vă va încărca bateriile cu siguranţă şi vă va da o stare de spirit extraordinară, prin priveliştile care vă vor înconjura. Zăboviţi preţ de câteva zeci de minute pe coama dealului, admirând ruinele şi imaginându-vă cum ar fi arătat cetatea în vremurile ei de glorie, apoi coborâţi înspre maşină şi urmaţi indicatoarele spre Grădiştea Muncelului. Va fi posibil să vă deplasaţi cu maşina doar o porţiune. Apoi, va trebui să începeţi mersul pe jos, prin pădure. Sarmizegetusa Regia vi se va dezvălui semeaţă şi misterioasă, ca o oază în mijlocul pădurii. Vă vor impresiona cu siguranţă discurile solare, copacii ocrotitori din jurul cetăţii şi vibraţiile extraordinare pe care le emană cea mai mare dintre cetăţile dacice cunoscute.

La Cetatea Costeşti

b) Biserici fortificate transilvănene

Obiective de atins: Viscri, Saschiz, Biertan

De ce aţi merge acolo: Aceste trei locuri au un iz de vechi foarte accentuat şi vă permit cufundarea într-o poveste medievală. Gradul de conservare pe care îl prezintă cele mai importante atracţii din aceste zone este unul foarte ridicat, iar individualitatea fiecărei localităţi vă va uimi şi încânta prin farmecul atemporal pe care-l manifestă.

Sugestii de vizitare: În funcţie de zona din care porniţi în această scurtă călătorie, veţi putea începe fie cu Viscri, fie cu Biertan.

Drumul (recomandat) spre Viscri este din Comuna Buneşti la stânga, pe sensul de mers dinspre Braşov înspre Sighişoara. Drumul nu este unul extraordinar de bun, dar ajunşi în Viscri, vă veţi da seama că a meritat! Această localitate este una dintre cele mai pitoreşti în care mi-a fost dat să merg vreodată şi parcă fiecare casă îţi spune o poveste, prin colorit şi arhitectură. Cea mai veche biserică fortificată din Transilvania (1210) este deschisă între 10:00 – 13:00 şi între 15:00 – 18:00 (zilnic, aprilie-octombrie); bilet de intrare: adulţi: 4 lei; studenţi şi grupuri: 2 lei; copii: gratuit. Se oferă ghidaj pentru grupuri de min. 5 persoane (inclus în preţul biletului). În cazul în care găsiţi totuşi închis, cheia o puteţi solicita de la casa cu nr. 141 (Dna. Sara Dootz). Vă veţi putea alina setea la cafeneaua aflată pe drumul înspre cetate, cumpăra produse tradiţionale (faimoasele şosete de Viscri) din magazinul aflat la 100 m de cetate şi stăpâni foamea cerând detalii la numărul de telefon 0742077506 (deoarece în Viscri nu există restaurante şi se pot servi doar mese la comandă).

Pe drumul dintre Braşov şi Sighişoara, veţi găsi localitatea Saschiz, ce vă va încânta prin liniştea şi pitorescul său. Puteţi vizita Biserica Fortificată din centrul localităţii (10:00-18:00 (lu, mie-du), aprilie – octombrie; bilet de intrare: adulţi: 4 lei; copii: 2 lei), construită în secolul al XV-lea de coloniştii saşi şi impresionantă prin modul în care elementele de consolidare au fost adaptate la arhitectura bisericii. Dacă aveţi o oră în plus la dispoziţie, faceţi o plimbare pe jos până la Cetatea Saschiz, ce vă oferă o privelişte deosebită asupra împrejurimilor (urmaţi drumul care trece pe lângă biserica fortificată, apoi indicatorul „Cetate” – pe jos –). Cetatea a fost construită în 1347 cu scop defensiv şi prezintă o singură structură întreagă – fântâna de 65 metri care se spune că ar face legătura printr-un tunel secret cu centrul Saschizului. Nu uitaţi să vizitaţi Centrul de Informare Turistică (10:00 – 18:00, aprilie – septembrie) de lângă biserica fortificată, de unde puteţi achiziţiona delicioasele dulceţuri de Saschiz.

Accesul spre Biertan se face de la o intersecţie aflată la 2/3 din distanţa dinspre Sighişoara înspre Mediaş. Biserica Fortificată (10:00 – 17:00, zilnic, aprilie – octombrie; bilet de intrare: adulţi, grupuri, studenţi: 5 lei; ghidaj inclus în preţul biletului (română, engleză, germană)) de aici vă va încânta prin izul puternic săsesc şi prin elementele foarte bine păstrate din secolul al XV-lea. Ca o curiozitate, uşa sacristiei, realizată în anul 1515, a fost premiată la o expoziţie de la Paris în anul 1910. Sistemul este prevăzut cu 19 încuietori acţionate concomitent de o singură cheie. Accesul la biserică, printr-o scară acoperită, adaugă un plus de romantism acestui loc ce vă va cuceri prin priveliştile asupra satului, marcate deopotrivă de atemporalitate şi linişte.

Biertan

c) „Specialităţi” ale naturii

Obiective de atins: Vulcanii noroioşi de la Pâclele, coloanele de bazalt de la Racoş

De ce aţi merge acolo: Vulcanii noroioşi sunt un fenomen rar, mai ales în Europa, unde mai există în Republica Moldova, Rusia, Ucraina şi Italia. De aceea, o vizită în Judeţul Buzău este un privilegiu, iar peisajul selenar nu vă va dezamăgi.

În ceea ce priveşte coloanele de bazalt de la Racoş, a ajunge în acest sat este o aventură în sine, iar coloanele sunt splendide, mai ales văzute de sus – urmează şi detaliile.

Sugestii de vizitare: Conduceţi înspre Pâclele Mici (urmaţi indicatoarele) din Judeţul Buzău. La intrarea în rezervaţie, veţi putea parca şi achita biletul pentru vizitare (adulţi: 4 lei; copii: 1 leu). Pentru vizitarea Pâclelor Mari, urmaţi drumul care trece prin faţa Rezervaţiei Pâclele Mici (întrebaţi, pentru siguranţă). Drumul este prost şi poate fi parcurs doar parţial cu un mijloc de transport, drumul putându-se apoi continua pe jos. Sunt în jur de 4-5 km.

Pentru coloanele de bazalt de la Racoş, puteţi conduce via Sf. Gheorghe înspre Racoş. La intrarea în sat (atenţie – drumurile nu sunt într-o stare foarte bună!), întrebaţi localnicii de drumul înspre „Vulcan”. Veţi urca astfel pe unul dintre dealurile din apropiere şi veţi ajunge la un lac cu apă verzuie – craterul vulcanului stins din care s-a exploatat pentru o perioadă zgură. Coloanele de bazalt formate în urma răcirii rapide a lavei vulcanice pot fi admirate în toată splendoarea lor de pe un platou aflat în stânga lacului.

Pâclele Mici

Să aveţi un 1 Mai reuşit! ;) Şi aştept din partea voastră propuneri care să le completeze pe ale mele!

3 traditional desserts I would never refuse

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 22 Apr 2013 11:30:00 +0000

One of the 3 chefs competing for the title of Extreme Chef in the latest episode of the show stated that ‘It takes some time to get a dessert from simple to sublime’. Sublime is the word when we are dealing with the following desserts that you can taste in Romania (the last two mainly in Transylvania)!

1. Papanaşi

What exactly is this dessert? Fried dumplings with sour cream and jam

What do I love about it? Well, it is an extraordinary dessert, you can combine it with many types of delicious Romanian homemade jams and it lights up my day whenever I taste it.

Best place to try it: ‘Robinson’ Hotel in Predeal, 10, Muncii Street – the best and largest Papanaşi of my life!

Suggestion: My favourite jam for Papanaşi is sour cherry jam. Remember also that the more sour cream, the better! Just imagine soaking your piece of dough in the fresh sour cream combined with the caramelised jam... Mmmm...

Papanaşi

2. Gomboţi

What exactly is this dessert? Plum dumplings: juicy Romanian plums in a potato dough

What do I love about it? It is one of my all-time favourite desserts, as it reminds me of my childhood. My Grandma used to cook Gomboţi every year in late August and the aroma of this dessert would fill my mouth back then as it does now.

Best place to try it: ‘Laci csárda’ Restaurant in Târgu Mureş, 27, Morii Street – one of the best restaurants of my (culinary) life!

Suggestion: My Mom serves Gomboţi with brown sugar mixed with cinnamon; the combination of flavours is amazing!

Gomboţi

3. Somlói galuska

What exactly is this dessert? Layers of vanilla and chocolate sponge cake with vanilla custard, raisins, walnuts, chocolate sauce, and rum

What do I love about it? It can be served as such, topped with whipped cream or with different ice cream flavours.

Best place to try it: ‘Aria’ Sweetshop in Sfântu Gheorghe, 41, 1 Decembrie 1918 Street – my favourite ice cream parlour in the whole world!

Suggestion: Head to ‘Aria’, pick 3 ice cream flavours, add two cups of Somlói galuska, fresh fruit, chocolate sauce, nuts, and whipped cream! You will never forget the looks and taste of your customised dessert!

Customised Somlói galuska

I am truly crazy about sweets and these three desserts are to die for... I am so lucky to have been born in Romania, because I had the opportunity to experience a tradition in desserts that combines international influences with a unique and appetite-whetting result that shouldn’t be missed by anyone travelling to my country!

Avem preconcepţii când călătorim? (partea a II-a)

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 15 Apr 2013 08:00:00 +0000

N.B. Acest articol se vrea o ocazie de a încuraja cutreierarea locurilor mai puţin promovate chiar şi în cazul locaţiilor comerciale discutate. Scopul meu nu este să îi descurajez pe iubitorii acestor locaţii, ci să încercăm cu toţii să înţelegem că o călătorie nu înseamnă doar baie în mare şi stat la plajă, respectiv bifarea tuturor monumentelor de pe-o listă. A călători este un cumul de experienţe care ar trebui să ne maturizeze şi să ne îmbogăţească spiritual. Sper ca prietenii mei care provin sau locuiesc în ţările despre care este vorba în continuare să nu se simtă jigniţi, ci să îmi înţeleagă punctele de vedere şi faptul că pentru mine călătoriile nu sunt totale dacă nu le fac cu sufletul.

După multe săptămâni în care m-am tot luat cu altele şi am avut multe să vă împărtăşesc, a venit momentul să revin la preconcepţiile în materie de călătorii. Dacă în prima parte a acestui articol am discutat despre preconcepţiile legate de locaţii foarte puţin vizitate, astăzi le-a venit rândul preconcepţiilor legate de locaţii foarte comerciale. Birourile agenţiilor de turism sunt pline de oferte pentru aceste destinaţii, căsuţele noastre de e-mail duduie sub volumul de reduceri oferite tot către aceste destinaţii, iar gura lumii freamătă de cât de grozave şi minunate sunt aceste locaţii. Cred că vorba românească „E frumos ce-mi place mie” se aplică cel mai bine aici.

A) Muntenegru

§ De câte ori am fost: 1 [trec şi anul acesta, preţ de câteva ore, în drumul spre Kosovo]

§ Ce zice gura lumii: Am auzit lucruri extraordinare despre Muntenegru şi mi-am făcut aşteptări mari cu privire la natura de acolo, la atracţiile istorice de acolo, la plajele lor cu ape turcoaz.

§ Ce am găsit cu adevărat acolo: Turcoazul este într-adevăr una dintre culorile dominante, atât în apele mării cât şi în ale râurilor. În rest, natura nu mi s-a părut că s-ar da în spectacol. Atracţiile istorice, în afara oraşului Kotor, nu sunt impresionante şi nici bine promovate. Preţurile sunt mari, nu se negociază, localnicii sunt reci şi sunt interesaţi doar de profit. ...ca să nu mai amintesc de cât de comercială (în cel mai rău sens posibil) este atmosfera din staţiunile din sudul Muntenegrului, în apropiere de graniţa cu Albania: muzică ce aduce cu manelele noastre (diferind, evident, doar limba) auzindu-se din n locuri, varietate foarte restrânsă a felurilor de mâncare (prietenii mei carnivori :) au mâncat doar un fel de mici în tot timpul cât am stat în Ulcinj) şi, în general, magazine, pieţe, localuri care se vor turistice, dar sunt de joasă speţă.

§ Experienţe negative: Au fost multe. Ce nu voi uita cu siguranţă niciodată este scandalul în care am fost târâţi de proprietarii pensiunii „Firenc” din Ulcinj. Rezervasem 3 camere (2 duble şi 1 single), iar, când am ajuns acolo, au vrut să ne înghesuie pe toţi 5 într-o singură cameră, bineînţeles, la acelaşi preţ. Cu chiu cu vai, ne-au cazat într-o cameră dublă şi una triplă. A doua zi am vrut să plecăm. Însă am fost ameninţaţi cu intervenţia Poliţiei de către patronul unei agenţii de turism locale care promova această pensiune, un sârb uns cu toate alifiile. Până la urmă, am reuşit să plecăm şi... suprize-surprize! Am fost sunată pe drum de proprietarii pensiunii, care până atunci nu vorbeau decât sârbă (muntenegreană), dar care m-au rugat într-o engleză foarte bună să nu fac un review negativ locaţiei lor. Credeţi că i-am ascultat? Bineînţeles că nu! Ulterior publicării acestuia pe Trip Advisor, am primit un e-mail de la „prietenul” nostru sârb, care îmi spunea dojenitor că „unele lucruri nu trebuie scrise într-un review”. Să fi fost adevărul mult prea greu de digerat pentru el?

§ Mi-a plăcut, până la urmă, ceva? Da! Berea „Nik”. Pe aceasta o recomand din tot sufletul!

Centrul vechi din Budva

B) Cehia

§ De câte ori am fost: 1

§ Ce zice gura lumii: frumuseţe incredibilă a capitalei, Praga, şi varietate foarte mare a atracţiilor turistice

§ Ce am găsit cu adevărat acolo: Cehia, cât am parcurs-o de la Viena înspre Praga, nu mi s-a părut impresionantă ca privelişti şi cred că unele ţări din lumea asta sunt mai mult faimoase prin oraşele lor. Dar, surpriză! Acea frumuseţe clasică ce precede „oraşul de aur” este doar o mască. Praga este, după părerea mea, un oraş aglomerat, în care ai ce vedea, dar sunt foarte multe alte oraşe cu iz medieval care chiar te impresionează prin frumuseţe, printr-o frumuseţe caldă, autentică. E de-ajuns să ne uităm în ograda noastră şi să vedem ce minunăţii se ascund în Braşov sau Sighişoara. În plus, mi s-a părut ciudat să nu găsesc, în afara produselor spa de la Karlovy Vary, niciun element tradiţional pe care să îl duc acasă, drept suvenir. Şi asta a contribuit la imaginea de oraş fără personalitate pe care mi-am format-o despre Praga.

§ Experienţe negative: Am avut câteva în Praga, însă doar în Cartierul Evreiesc, singurul loc în care localnicii ne-au repezit sau nu ne-au tratat cu respect.

§ Mi-a plăcut, până la urmă, ceva? Mi-a plăcut foarte mult plimbarea cu vaporaşul pe Vltava, care, deşi poate părea comercială, a fost cea mai frumoasă mini-croazieră pe un râu din toată viaţa mea. Să fi fost „de vină” turta dulce, vinul fiert sau acordurile pianului?

Mi-au plăcut oamenii, care, deşi au o aroganţă tipică, sunt prietenoşi, veseli şi inimoşi.

Era să uit de bere. Aaah, berea cehească este divină. Recunosc, am băut multe halbe de „Krušovice”.

C) Brazilia

§ De câte ori am fost: 1 [aş mai merge doar în Amazon şi pentru a revedea un oraş care mi-a intrat sub piele – Salvador]

§ Ce zice gura lumii: Când spun că am fost în Brazilia, toată lumea din juru-mi face ochii mari. Recunosc, şi eu îi făceam înainte să ajung acolo când auzeam pe cineva vorbind despre această ţară. Cred că ni s-a întipărit multora în minte o imagine despre Brazilia, dată de plaje pustii, locuri extraordinar de sălbatice, pline de animale, femei frumoase şi senzuale, exotism, în general. Eu cred însă că această imagine este depăşită.

§ Ce am găsit cu adevărat acolo: Nu sălbăticie, ci comercial. Nu animăluţe cu duiumul, ci locuri foarte aglomerate (chiar şi pe poteci mai puţin umblate, unde m-aş fi aşteptat să fiu singură). Nu magia Carnavalului pe care o vezi la televizor, ci o atmosferă de circ. Preţuri inexplicabil de mari (cam de trei ori cele din România în sudul Braziliei şi cam de două ori cele din România în nord, în afara Carnavalului), mizerie multă.

§ Experienţe negative: Nu pot spune că am avut experienţe negative, nici măcar ca siguranţă. Deşi am auzit multe lucruri rele cu privire mai ales la Rio de Janeiro, nu mi-a fost teamă să umblu noaptea pe străzi, ba chiar m-am simţit în Lisabona mai ameninţată decât am fost în toate locurile cutreierate în Brazilia, combinate. Doar că, atunci când ai o imagine despre un loc şi ea este efectiv demontată atunci când ajungi la destinaţie, nota de plecare (ca la Gimnastică) nu mai e „din 10.00”. Şi scade pe măsură ce nu te satisface nici locaţia x, nici locaţia y, nici locaţia z...

§ Mi-a plăcut, până la urmă, ceva? Da! Dintre toate locurile în care am fost, în Brazilia am mâncat cea mai bună mâncare din viaţa mea: fructe proaspete şi sucuri de fructe în fiecare zi, arroz e feijão (orez şi fasole), pão de queijo (pâinici cu brânză), tapioca şi deserturi extraordinare (în nordul Braziliei, mai ales pe bază de nucă de cocos). Şi dacă tot vorbim de nucă de cocos, aş da aproape orice să mai sorb din côco gelado (suc de nucă de cocos, rece şi savuros)...

Mi-au plăcut oamenii foarte mult, care sunt calzi şi inimoşi, deşi pe alocuri superficiali pentru gusturile mele.

Şi mi-a mai plăcut Salvadorul, o felie de Africa în America de Sud, care m-a cucerit prin ritmurile, culorile şi personalitatea sa puternică. De Salvador mi-e constant dor.

Salvadorul meu cel drag...

D) Grecia

§ De câte ori am fost: 1

§ Ce zice gura lumii: Hai să fim sinceri. Câţi apropiaţi de-ai voştri nu au fost măcar o dată în Grecia, în concediu? ...sau au ales-o ca destinaţie pentru luna de miere? Mulţi. Cred că cel mai mult mă irită faptul că românii nu sunt deloc creativi atunci când călătoresc, deşi de multe ori dau bani grei pe „sejururile” lor. Că este mai cald decât la noi, relativ aproape şi că au plaje frumoase reprezintă motive convingătoare pentru a trage o fugă până-n ţara de la sud. Nu chiar.

§ Ce am găsit cu adevărat acolo: Cadrul natural nu mi s-a părut spectaculos, iar faptul că este o destinaţie aglomerată, cu atracţii şi mini-excursii create pentru toate buzunarele, cum ar fi „tradiţionalul” drum cu vaporul pe lângă Muntele Athos, îi reduce şi mai mult Greciei din farmec. Poate că o călătorie pe insule (căci până acum, experienţa mea se limitează la Grecia Continentală) şi un tur istoric al Atenei îmi vor schimba părerea, însă, în momentul de faţă aceasta nu este una bună.

§ Experienţe negative: Nu am avut, dar consider călătoria în Grecia ca fiind una dintre cele mai fade din viaţa mea.

§ Mi-a plăcut, până la urmă, ceva? Mi-a plăcut mâncarea. După Brazilia, cel mai mult din toate călătoriile mele. Este un rai pentru un ovo-lacto-vegetarian, produsele sunt proaspete şi savuroase, porţiile sunt mari. Şi cu un Ouzo lângă, chiar nu poţi da greş.

E) Croaţia

§ De câte ori am fost: 3

§ Ce zice gura lumii: Croaţia mi-a fost lăudată în fel şi chip. Deşi la finalul primei călătorii prin Croaţia (în care am bătut ţara în lung şi-n lat), am rămas cu un gust amar, am zis să îi mai dau o şansă. M-am gândit că poate m-am înşelat eu şi... recunosc, Zagrebul mi s-a părut mult mai frumos şi animat în 2010 când am vizitat-o pe draga mea prietenă Paula. Dubrovnik în schimb, deşi un oraş foarte frumos, mă respinge în continuare prin energia negativă pe care o are.

§ Ce am găsit cu adevărat acolo: O atmosferă mult prea comercială, atracţii „overrated”, cum ar spune vorbitorii de limbă engleză, preţuri mari, localnici reci şi aroganţi (mai ales în Peninsula Istria). În continuare, nu consider că natura din Croaţia este spectaculoasă sau surprinzătoare, chiar dacă este promovată în acest fel.

§ Experienţe negative: Din nou, au fost multe. Voi alege să v-o povestesc pe cea avută în Peninsula Istria, unde rezervasem o casă de vacanţă lângă Pula, în Medulin – „Medulin House”. Proprietarul ne-a întâmpinat spunându-ne că i s-a spart o ţeavă şi că vom înnopta într-un sătuc de lângă – Ližnjan. Această a doua casă era în mijlocul pustietăţii, condiţiile erau diferite faţă de ce rezervasem eu iniţial, proprietarul ne-a minţit că avem o plajă fantastică, mult mai bună decât cea din Medulin, care este „pentru copii”. În realitate, nu era decât o platformă de beton de pe care se sărea în Adriatică. Să vă mai spun că nu ne-a furnizat nici măcar pungi de gunoi şi hârtie igienică? Şi că apoi am fost întrebaţi dacă în România, de fel, nu se duce gunoiul?...

§ Mi-a plăcut, până la urmă, ceva? Ca infrastructură, curăţenie şi corectitudine, nu am ce le reproşa croaţilor. Au o ţară foarte bine pusă la punct şi asta este de lăudat.

Sunt convinsă că această listă va mai creşte pe măsură ce voi mai experimenta alte ţări şi zări. Licărul meu de speranţă este însă că, în fuga mea de locaţiile comerciale, voi da şi peste cărările izolate ale unor locuri care să mă lase cu gura căscată. Vă doresc acelaşi lucru şi vouă, în cazul în care scopurile noastre coincid!

Tourism Fairs: For or Against?

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 08 Apr 2013 07:42:00 +0000

I’ve said it before and I’ll probably say it again: I’ve got a bone to pick with mass tourism because it turns experiences that could be special and intrepid on their own into some corny events.

However, I would recommend a visit to a tourism fair to all of you. Why? Well, mainly because there are other ‘secrets’ on offer besides those 7-day packages in luxury resorts. There are people representing certain regions of specific countries and you can never go wrong with local-oriented tourism! Last week, I visited Transylvania Tourism Fair and this is what I didn’t know but found out there:

Transfăgărăşan Highway

a) Transfăgărăşan Highway (a.k.a. ‘the best road in the world’) will soon be accessible year-round and illuminated – just think about those views in winter if the ones in summer leave you short of breath;

b) There is a thriving wine region near Satu Mare; the wineries there organise tastings and tours upon prior booking – I had no idea about this wine region and they even have Syrah grapes;

c) There are many theme tours organised/proposed around Romania and a very unique one is the tour of traditional Székely gates – well, that’s original with a twist;

d) I have a kayak course coming up at the end of May in Nehoiu Mountains and this area around Buzăului Mountains has been scarcely promoted – it seems though that the region (Ţara Buzaielor) is catching up as it had the best presentation brochures at this tourism fair, with intriguing trekking routes and attractions.

I really felt that I left the fair with much more useful information on my hands. And I’ve passed it on to you!

Călătorie culinară: Ajvar vs. Zacuscă

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 01 Apr 2013 07:08:00 +0000

Recunosc, am slăbiciuni în privinţa mâncărurilor (şi mai ales când vine vorba despre dulciuri!), însă pot spune despre mine că nu trăiesc pentru a mânca, ci că mănânc pentru a supravieţui. Faptul că sunt vegetariană de mai bine de 27 de ani m-a făcut să duc un stil de viaţă sănătos din punct de vedere alimentar, care mă pune însă şi în multe încurcături pe parcursul călătoriilor mele.

Este destul de greu să călătoreşti ca vegetarian, mai ales când ajungi pe poteci neumblate, unde nu ştii limba şi unde riscul să îţi apară un preparat din carne pe farfurie este destul de ridicat. În consecinţă, şi bucatele care-mi rămân în minte în urma călătoriilor mele sunt puţine. Cu toate acestea, sunt cu adevărat memorabile şi nu sunt rare serile când poftesc la anumite mâncăruri pe care este posibil să nu le mai gust vreodată. Mare-mi este mirarea când le găsesc şi pe alte meleaguri şi bucuria pe care o resimt atunci când le gust din nou nu are hotare.

Am încercat ajvar pentru prima dată în Macedonia, în casa unei prietene pe care am vizitat-o în Skopje, şi a fost dragoste la prima degustare. M-au fermecat deopotrivă aroma, textura şi dulceaţa îmbietoare a acestei creme. Mai apoi, am fost impresionată când am aflat cât de multă muncă implică realizarea acestei specialităţi prin curăţarea individuală a tuturor ardeilor puşi la copt. Am încercat apoi ajvar şi în Albania, dar şi în Bosnia. Deşi trebuie să recunosc că varianta picantă de la „Vitaminka” este delicioasă de-ţi lingi degetele şi îmi fac mereu provizii când trec prin Bosnia, preferatul meu rămâne ajvarul din Macedonia.

Şi până la urmă, seamănă ajvarul cu zacusca noastră cea de toate zilele? Seamănă, dar eu votez pentru ajvar deoarece îmi plac mult mai mult consistenţa şi fineţea acestuia din urmă. Mi se pare că merge mult mai bine cu măsline sau cu castraveţi muraţi şi că este o gustare mai uşoară (pe o felie de pâine integrală) decât zacusca noastră. Şi de curând, am descoperit un ajvar comercializat şi fabricat în România care se apropie extraordinar de mult de varianta originală pe care am gustat-o în Macedonia. Dacă sunteţi curioşi, trimiteţi-mi un mesaj şi vă voi răspunde cu denumirea şi marca produsului. ;)

Mic dejun cu ajvar

Iată şi o reţetă de ajvar macedonean, pentru cei care doresc să îl prepare.

Ingrediente: ardei capia, vinete, ulei, sare

Cantităţi: 1 parte ulei la 30 părţi ardei, 1 parte vinete la 6 părţi ardei, sare după gust

Coaceţi bine ardeii şi vinetele.
Aşezaţi ardeii în pungi de plastic sau în vase şi lăsaţi-i să se răcească. Procedaţi la fel cu vinetele.
După răcire, va trebui să curăţaţi pieliţa de pe toţi ardeii şi de pe toate vinetele. Aveţi grijă să îndepărtaţi în întregime pieliţele; în caz contrar, ajvarul nu va mai avea textura dorită.
Tăiaţi ardeii în jumătate şi scoateţi-le seminţele.
Pentru condimentarea ajvarului, puteţi adăuga ardei iute, după gust.
Tocaţi ardeii şi vinetele (dar şi ardeii iuţi, după caz) cu o maşină de tocat carne.
Încălziţi un recipient mare şi adăugaţi ulei cât să acopere fundul acestuia.
Adăugaţi amestecul de ardei şi vinete, adăugaţi ulei şi sare şi fierbeţi până obţineţi consistenţa dorită (dacă testaţi cu o lingură, ajvarul bine preparat nu va trebui să lase lichid).
Depozitaţi în borcane şi adăugaţi ulei înainte de închiderea fiecărui borcan.
Lăsaţi borcanele în cuptor, la 65°, timp de 2 ore, apoi scoateţi borcanele şi lăsaţi-le la răcit.

Poftă bună!

The thirteenth-century fortified church in Sânpetru

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 25 Mar 2013 08:22:00 +0000

What do we actually know about the fortified churches in Transylvania? Located mainly in the southeastern part of this historical region (along the borders with Wallachia and Moldavia), they had both a religious and a military purpose and were erected in 300 Saxon and Székely villages. Transylvanian Saxon villages appeared in the twelfth century, when the King of Hungary settled German colonists in the area. The most important and probably strategically located villages became fortified constructions, developed around a church, with sturdy walls and storage space for the goods and the people in case of military threats.

Interior of the church

If you have the opportunity to visit some of these Transylvanian fortified churches, you will discover a unity in purpose, yet a differentiation in architectural styles and vibes and you will conclude that every establishment has its own personality and charm.

The fortified complex in Sânpetru (Petersberg), located 8 km from Braşov, dates back to the thirteenth century. A Cistercian monastery is said to have been established here. The church found in the centre of the complex was built in its current form in 1798, following several fires and earthquakes that had previously resulted in the destruction of the bell tower. This is now built facing East, in order to prevent the destruction of the altar should it ever collapse again. The basilica is built in Romanesque style and impresses by the classic and simple lines of its interior; it still operates 3 out of 4 Sundays a month for the Saxon community of Sânpetru.

Enclosures

The church is surrounded by small enclosures. In the past, villagers would pay a fee to use these spaces for storage and as dwellings in times of peril.

Although historical sources claim that the fortified church in Prejmer (UNESCO Heritage Site, Braşov County) is the only fortified church in the region that did not fall during the Ottoman raids due to the height and massiveness of its walls, it is said that neither this one could be captured by the Turks.

Paintings in the chapel

A unique feature of this fortified complex is its chapel, decorated with impressive Gothic-style frescoes, whose exact execution period could not be determined. The colours and the technique used are closer, in my opinion, to those of the fifteenth than of the fourteenth century (as initially considered) and resemble those of the painted churches of Bucovina and Moldavia – possibly another evidence to support the uniformity of the Romanian states in a period when their union was not envisaged.

If you are in Sânpetru,

Beautiful view from Lempeş Hill

Ring the bell at the house of the complex keeper, located near the entrance to the fortified church. Mr. Ciprian is a great guide and will provide interesting information on the region. No admission fees; donations are welcome. Opening times: 11:00am-4:00pm (Tue-Sun, in winter); 11:00am-5:00pm (Tue-Sun, in summer)
Climb Lempeş Hill nearby (turn left after ‘Bielmann’ Hotel) for a gorgeous view over Sânpetru fortified church and a breath of fresh air. On clear days, you can also see Hărman fortified church.

Cum să obţinem autorizaţia de vizitare a Rezervaţiei Ştiinţifice „Gemenele” din Parcul Naţional Retezat

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 18 Mar 2013 08:08:00 +0000

Anul trecut, la sfârşitul lunii octombrie, pe drumul dintre Batumi şi Zugdidi am întâlnit un ceh (acelaşi amintit în postarea cu biletele de avion) care m-a intrigat şi m-a făcut să mă simt foarte mândră că sunt româncă spunându-mi că în Retezat i-a fost dat să vadă unele dintre cele mai frumoase privelişti din viaţa lui. Şi era umblat omu’ – din Svalbard şi până-n Noua Zeelandă. De ce m-a intrigat? Pentru că nu explorasem până atunci această zonă sălbatică a ţării mele. Iată însă că a venit şi acest moment, pentru că în luna mai voi porni într-o tură fotografică prin Parcul Naţional Retezat.

Deoarece Rezervaţia „Gemenele” mă fascina de o bună bucată de timp prin marmotele, caprele negre şi plantele endemice pe care le găzduieşte şi mă atrăgea prin sălbăticia desăvârşită care sunt convinsă că mă va întâmpina acolo, o zi îi va fi dedicată.

Informaţiile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de vizitare a Rezervaţiei „Gemenele” nu se găsesc cu prea multă uşurinţă, aşa că vă voi comunica în continuare paşii parcurşi de mine în acest sens:

Trimiteţi o cerere prin fax (la numerele 0216504010 şi 0264599523), în care să includeţi:

- Numele complet al solicitantului (de dorit, responsabilul de grup – a se specifica în cadrul cererii), domiciliul, actul de identitate, profesia şi locul de muncă;

- Numele membrilor grupului, domiciliul acestora, actele lor de identitate, profesia şi locul lor de muncă;

- Motivul deplasării prin rezervaţie (fotografiere, turism, cercetare);

- Traseul care va fi urmat în cadrul rezervaţiei;

- Perioada pentru care se solicită autorizaţia.

Ar fi de dorit ca la finalul cererii să se precizeze că „s-au luat la cunoştinţă informaţiile privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice”;
Cererea îi va fi adresată Domnului Dr. Dan Munteanu, Preşedintele Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, care poate fi contactat pentru informaţii suplimentare la nr. de telefon 0744577358.

Ţineţi seama că pătrunderea în rezervaţie fără această autorizaţie va fi imposibilă sau veţi fi pasibili la plata unor amenzi. Luaţi în considerare şi faptul că pe cuprinsul rezervaţiei nu se permit camparea, focul, culegerea de plante sau animale, zgomotul şi abandonarea deşeurilor.

În acest moment, sunt în aşteptarea primirii autorizaţiei.

Promit să vă ţin la curent!

Alitalia: never again!!

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 11 Mar 2013 13:47:00 +0000

Following flights on 4 continents, the airline company providing the worst services was in my opinion Alitalia and I am writing this article to let everybody know on the type of services they offer.

My Letter of Complaint:

Dear Sirs,

I am writing to you because I had several problems connected to my last four flights with Alitalia, grouped under the aforementioned reservation code.

Firstly, I was not able to make the booking online, because your online booking system did not work, so my boyfriend was forced to call your Romanian office and make the bookings by phone. Your employee was so ill-trained that he was not able to make the booking for two persons at the same time, but for one person at a time, which led – as you can imagine – to seats in different areas of the plane instead of next to one another, as it would have been normal. When asked, this employee also said that we would not have any meals on any of the four flights and that there would only be snacks, so there was no need for us to reserve vegetarian meals. This led to another uncomfortable event, meaning that on the flights to and from Tbilisi, I was not able to have a proper meal. I checked-in online one day prior to our first flight (and I still could not select the meals, although the cabin crew onboard said that I should have been able to).

Approximately one month after making the booking, our return flight from Rome was cancelled. I contacted your support team via Facebook, I waited for one week and received no reply or solution to this issue. Consequently, I decided to contact by phone your office in Bucharest. It took them 2 days to solve this issue and book us seats on another flight.

The worst thing was however about to come. Yesterday evening, when picking my bag at Otopeni Airport, I sensed a strange smell coming from the bag. I had bought some very rare wine from Armenia (which had been packed in a protective case at the Armenian wine factory), yet one of the bottles still broke. Needless to say that my clothes are stained and ruined.

I cannot imagine how a company of your standards and reputation can make such serious mistakes related to ONE booking alone.

I would really like to know your opinion on this and your solution to this situation.

Thank you,

Olivia-Petra Coman

Braşov, October 31^st 2012

Alitalia’s reaction:

21.12.2012 (e-mail):

Dear Ms Coman,

We confirm to you that we received your claim from 31 October, 2012 regarding your flight with Alitalia. We wish to express our apologies for this incident. You will receive our reply as soon as possible. For any future communication, we kindly ask you to quote the following reference number: 5337278.

We thank you for choosing Alitalia and remain,

Yours sincerely,

Alitalia Customer Relations

19.02.2013 (telephone):

After nearly 4 months, I was contacted by a person who could barely speak Romanian and who told me that:

a) The failure of his co-worker to simultaneously book 2 tickets was caused by a ‘technical error’;

b) The fact that my wine bottles broke was my mistake and I was treated like a child doing a bad thing.

The fact that I could not be provided vegetarian meals and that our initial flights were cancelled, Alitalia offering a solution only at my insistence, were not considered.

19.02.2013 (e-mail):

Dear Mrs Coman,

In reply to your email of the 31/10/2012 and further to the telephone conversation you had with our Customer Care Office 19/02/2013, we wish to renew our sincere regrets for the inconvenience you experienced while travelling with Alitalia on flight AZ 494 on the 30/10/2012.

As per our telephone conversation, I can confirm that the airline does not accept any liability for fragile items packed in a checked luggage and that no refund can be considered on this occasion. …

I believe that we are all entitled to express our opinions whenever we feel deprived of our rights. I don’t believe that the aforementioned events speak well for a company like Alitalia and I would like to advise you all to choose other companies for your flights, because with Alitalia… you’re walking on very thin ice… and you wouldn’t want your business or leisure travels to suffer, would you?

Izvoare – sălbatic, izolat şi incredibil de frumos

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 04 Mar 2013 07:15:00 +0000

Poate că sunt momente când nu ne dăm seama de cât de frumoasă este ţara noastră şi căutăm să ne petrecem vacanţele pe alte meleaguri. Poate că o facem doar pentru că suntem un popor curios. Sau poate că unele locuri sunt atât de bine tăinuite încât nici nu ne imaginăm că se găsesc atât de aproape de noi şi că sunt atât de accesibile.

Unde mai pui că sunt clipe în care norocul/şansa/destinul (spuneţi-i cum vreţi) îşi pune amprenta şi, de la o călătorie începută cu un cu totul alt scop (în acest caz, cumpărarea unei chitare de către prietenul meu de la Reghin), ajungem la cu totul alte destinaţii.

Izvoare, din judeţul Harghita, este un loc care m-a cucerit prin farmecul său simplu, prin izolarea şi liniştea pe care le-am găsit deopotrivă acolo.

Cu binoclul la urmărit de mufloni

Înconjurat de Munţii Harghitei, acest sat te face să te simţi atât de aproape de tot ceea ce înseamnă sălbăticie – la o aruncătură de băţ de el se găseşte parcul de animale sălbatice Ivo, unde, pe 300 ha, zburdă fericite aproximativ 450 de animale (mufloni, lopătari, căprioare). O plimbare prin parc este o încântare, pentru că se pot afla atât de multe informaţii despre aceste animale minunate, pe care rar avem ocazia să le vedem. Vulpile sunt singurele carnivore care îşi pot săpa drum în parc, iar dacă aveţi noroc, veţi putea zări şi iepuri sălbatici! Eu le-am văzut doar urmele, dar supriza de care am avut parte la sfârşitul vizitei noastre (tură cu ghid, 2 ore, 20 RON/persoană), atunci când o ciută s-a apropiat atât de mult de noi încât am putut chiar să o mângâiem, va rămâne mereu în sufletul meu ca unul dintre cele mai emoţionante momente pe care le-am trăit vreodată.

Villa Honor, aflată lângă parc şi „cocoţată” pe un deal, este deosebit de primitoare. Designul ei este deosebit şi eleganţa acestui loc contrastează cu simplitatea podelelor şi mobilierului din lemn. Micul dejun (inclus) este unul foarte bogat (se poate solicita şi o variantă vegetariană a acestuia) şi, cu rezervare prealabilă, se pot servi şi prânzul şi cina (începând de la 15 EUR/persoană, cu variante vegetariene disponibile, la cerere). Noi am ocupat 2 paturi în dormitorul de 10 locuri şi am plătit 15 EUR/persoană. În nopţile de iarnă, senzaţia este sublimă: să auzi vântul izbindu-se de pereţi şi câinii lătrând în zare, iar dimineaţa să te întâmpine cu un ocean de alb pufos, peste care veghează mândră pădurea.

Dragul meu Vidalin

Şi dacă sunteţi mari iubitori de cai, aidoma nouă, o tură de călărit prin împrejurimile satului poate fi o experienţă veselă şi plină de satisfacţii, costând doar 100 RON/persoană/4 ore, un preţ foarte mic în comparaţie cu cele practicate în alte locuri din România, căci la noi, deşi avem foarte mulţi cai, echitaţia este o afacere de nişă. Căluţii islandezi (este singura fermă de acest gen din România) sunt absolut adorabili, foarte bine îngrijiţi şi robuşti. Eu, una, nu credeam că voi mai apuca să călăresc altundeva această specie de cai în afara Islandei. Dar uite că, la mai puţin de un an, am avut această ocazie minunată de a-mi face un nou prieten – căluţul Vidalin, cu care la început nu m-am înţeles prea bine, dar am sfârşit printr-o apropiere nesperată. Tovarăşii noştri de călărie au fost minunaţi, ne-au ajutat cu sfaturi şi ne-au făcut să ne simţim extraordinar în mijlocul lor.

Am amintiri luminoase despre Izvoare şi despre toţi oamenii pe care i-am întâlnit în acest loc şi care m-au făcut să mă simt ca acasă! Aşadar, iată că lista locurilor din România de care sunt îndrăgostită se completează, după Orşova şi Maramureş, cu Izvoare! Ar fi frumos să ne vedem pe acolo! ;)

Project Székely Land [Székelyföld]

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 25 Feb 2013 08:47:00 +0000

I was away on an unexpected journey, which became this year’s first travelling experience. A fabulous one, actually. See for yourselves!

Project Székely Land [Székelyföld]:

Day 1:

- As this journey was sparked by Marcel’s wish to buy a guitar, we drove from Braşov to Reghin and reached the store of ‘Hora’ Musical Instruments Factory right before closing time [opening hours: 7:00am-2:45pm (Mon-Fri)].
- We continued with a part of Tg. Mureş we had never experienced before: the upper part. This area is charming and gives you tons of fresh air and closeness to nature! We had heard many good things on Tg. Mureş Zoo, so we decided to visit it! It is very well endowed (and will be even more attractive if certain buildings continue to be renovated), the animals have large spaces to roam around and it is very important that the zoo supports the recovery of many species of (especially) large birds and releases them back in the wild. Opening hours: (winter, daily) 10:00am – 5:00pm, last admission at 4:00pm; Admission fee: 5 RON (adults), 2 RON (children, students, retired)

My first ever 'face 2 face' with lynxes

- Before heading to Sovata, we stopped to have dinner at Laci Csarda, which is an amazing place! The food is simply fabulous and the prices are low! I recommend a visit to this restaurant to everybody travelling to Tg. Mureş!

- When arriving to ‘Danubius’ Health SpaResort in Sovata (34 EUR/person/night, breakfast and spa facilities included), we realised that we were only back there for the sake of past times and that 6 years of travels had changed and consolidated our travel style. Staying in 4- and 5-star hotels is not our cup of tea! I am searching for personality and an out-of-the-ordinary ‘welcome’ and ‘Danubius’ could not provide them!

Day 2:

- Following a very diverse and tasty breakfast, we decided to walk around Bear Lake and remember the moments spent there back in 2007.

- We headed to Praid and after buying the tickets for the salt mine, took the bus into the mine [across the road, check the operation times ahead! Opening hours (daily, September 15^th – March 15^th): see hours): 20 RON (adults), 12 RON (students, children)]. For me, this was the highlight of the trip – I was absolutely amazed by the hugeness of the mine and it felt more like being a character of a fantasy novel (possibly a visit to Moria described in ‘Lord of the Rings’) than a visit to a real world attraction. Do take the time and walk around the visiting area, as there are many well-structured information panels (the minimum period to be spent in the mine is 1 hour). While you’re there, try out the only adventure park in Europe located in a salt mine – ‘Club Aventura’! It only takes 45 minutes to complete the tracks (although they are about to open a new and more difficult track this summer, so that should extend the time you spend in the park), but it’s great fun and it’s also good for your health! Price: 25 RON (adults), 20 RON (children); Opening times: (in winter, February 1^st – March 15^th only on Fridays, Saturdays, and Sundays between 10:00am and 4:30pm).
- We continued to Izvoare, where we had a wildlife park tour booked. We were a little bit late, but our guide was very kind to wait for us. Our stroll in the snow was very nice and we saw several specimens of mouflon, roedeer, stag, and fallow deer. We even got to see tracks of hare and fox (as this is the only carnivore that can dig its way into this 300 ha privately-owned park). It is a must-see if in the area and you might be in for some unforgettable surprises! Price: 20 RON/person/2 hours; book ahead!

What about THIS for a surprise?...

- Our evening ended at the very classy ‘Honor’Villa (15 EUR/person/night/10-bed dorm, breakfast included) with our pre-ordered dinner: game specialties vs. cheeses and vegetables for vegetarians. The portions are huge and they taste and look great! You are also offered dessert and it all costs between 15 and 20 EUR/person. It felt so wonderful to stay here: the house was perched on a hill, the wind was hurling outside, and the dogs were barking at who-knows-what wild animals from the mysterious forests nearby.

Day 3:

- After an amazing breakfast at ‘Honor' Villa, we prepared for our riding tour and headed to ‘Izlandi Lovak’ riding ranch. We were instructed on how to prepare the horses for riding, were given the necessary equipment, and started with some on-site practice before heading into the hills surrounding Izvoare. The ride was very scenic, we had great weather, and all our riding companions were extremely kind and willing to help with advice meant to improve our riding style. The most impressive aspect for me was bonding with my horse, Vidalin. We didn’t really hit it off, but ended up really close, caressing and trusting each other. Price: 100 RON/person/4 hours; book ahead!

- We left very cheerful and confident to Dârjiu, but made a quick stop at the ‘Honor’ store located in the centre of Izvoare. I really recommend the cheeses and sweets sold there to all ovo-lacto-vegetarians visiting! They are of excellent quality!

- The Unitarian fortified church in Dârjiu (World Heritage Site) dates back to the 13^th century and is undergoing massive renovation, so you can only look at it from outside. However, it is still worth the trip. The entrance fee is normally 6 RON and you can try and enquire at the house found next to the attraction.
- Our final stop for the day was Sighişoara. If you are into photography, head to Vila Franka for lunch or dinner. The latter applied in our case. The food was good though not extraordinary, but the view was terrific and it provided us with a different perspective over the beautiful Sighişoara. We headed to our accommodation (‘Citadela’ Guesthouse; 14 EUR/person/night, breakfast included), excellently located in the centre of Sighişoara with stunning views of the imposing Clock Tower. After a romantic stroll in the Citadel in the crisp evening air, we decided to taste some famous sweets from ‘Casa Cositorarului’. The ambiance and the desserts are truly special – we went for carrot cake (served with vanilla ice cream and fruit topping) and chocolate/orange cake. Both exquisite and a perfect ending to our evening!

Delicious evening in Sighişoara

Day 4:

- We took off immediately after breakfast (be wary that it is served between 7:30am and 9:30am!) and headed to Cloaşterf. You can ask for the key to this beautiful early 16^th century fortified church at house no. 99 (Ms. Kerekes). The fortified church is under renovation, but the works are nearly completed, so the attraction can be visited.

- The same applies for the beautiful fortified church from the 14^th century, perched on a hill this time and resembling more the style of Viscri’s church than that of Sighişoara and Saschiz area – the church in Meşendorf. You can get the key from house no. 102(Mr. Relu).

- On our way back to Braşov, we couldn’t resist paying a visit to Viscri, which is one of our favourite places in Romania, and enjoying the peacefulness of the village, the colours of the houses, and the prints of time.

One more thing: if visiting the fortified churches on Sundays, be wary that the key keepers might be at church, so try your best and arrive after noon!

I was convinced once more that Romania’s list of hidden treasures is immense… good news for those keen to discover them!

Inreperta. | Undiscovered.

noreply@blogger.com (Petra) — Sun, 17 Feb 2013 21:41:00 +0000

Lucrez de pe la sfârşitul lui 2011 la acest proiect, însă a venit momentul ca el să avanseze şi să încep a vi-l face cunoscut.

De unde a plecat ideea mea? O am în minte din 2009, de la prima mea vizită în Scoţia, când am fost foarte impresionată de nivelul de organizare scoţian din sectorul turistic şi mi-am dorit în secret ca într-o zi şi nivelul de organizare românesc din acest domeniu să se situeze la aceeaşi înălţime.

Ce înseamnă, în fapt, această idee? Nici mai mult, nici mai puţin decât promovarea istoriei, culturii şi naturii româneşti, pentru că eu, una, m-am săturat de haosul din turismul nostru şi mi se pare că nu există o demarcaţie clară între aspectele de valoare şi între cele care lasă de dorit şi, cel mai important, pentru că avem o ţară foarte frumoasă, cum rar mi-a fost dat să văd prin multele ţări prin care am umblat, şi merită să o promovăm – de dragul ei, al nostru şi al urmaşilor noştri!

De ce voi începe cu lansarea pe Facebook? Astfel, mă pot apropia mai mult de voi şi vă pot împărtăşi ideile mele, planurile mele de călătorie, greutăţile întâmpinate şi vă pot asculta şi vouă ideile, planurile şi aspectele mai puţin plăcute cu care v-aţi confruntat. Putem astfel învăţa unii de la alţii şi ajuta la clădirea unui turism care ne-ar mulţumi şi cu care ne-am putea mândri în faţa străinilor care ne vizitează ţara!

Nu voi desconspira mai mult, vă voi lăsa pe voi să descoperiţi pe parcurs!

Sper să vă placă!

Travelling with friends; friends I’ve lost and gained along the way

noreply@blogger.com (Petra) — Mon, 11 Feb 2013 08:45:00 +0000

Why do you become friends with a person? Well, mainly because you share principles, goals, and passions. If dealing with the passion for travelling, make sure that your travel style is similar; otherwise, it can get pretty ugly.

Been there, done that. Travelling with friends is a very delicate issue and it can cause ruptures even in the case of the strongest bonds of friendship. Culinary differences, religious ones, even exhaustion might lead to fights and tensions, which could ruin the journey you were so eager to take!

It happened to me, it happened so many times that I try to ‘test’ my friends first on day trips around Braşov and only afterwards venture on longer trips. In the end, how can there be a compromise, when one is adventurous and the other loves to sunbathe all day long?... I believe that I am compatible in terms of travels with only 10% of my closest friends. I also believe that it is better to avoid travelling with the remaining 90% and stick to the other passions that united us in the first place. This does not mean that I love them less than I love my friends I am compatible with travel-wise, it just means that I am willing to sacrifice not sharing with them the biggest passion of my life for the sake of holding on to a healthy relationship.

There is also the reverse of the medal. Can you find travel companions along the way? Doesn’t travelling to certain destinations (in my case, to less ‘commercial’ destinations) almost guarantee finding persons compatible with your travel style?... Can they get closer to your heart and become your friends?...

Rafting on Jökulsá Austari (Iceland) with 5 new friends

I’ve had an amazing 2012 in terms of very special and interesting people (and travellers) I met. I’m trying my best to keep in touch with them and I will always think of them fondly. It is funny how destiny strives to bring together people of similar orientations.

The best thing about having met them is that it is so damn great to feel that there is another person who can understand your travel plans, wishes, and dreams… someone you can relate to!

Avem preconcepţii când călătorim? (partea I)

noreply@blogger.com (Petra) — Sun, 03 Feb 2013 22:23:00 +0000

Ohooo!...

Sunt multe, variate şi strică. Ne limitează. Din păcate, cred că suntem cu toţii influenţaţi într-o măsură mai mare sau mai mică de aceste preconcepţii, care ni se înrădăcinează în modul de gândire din cauza imaginilor false declanşate de o realitate distorsionată (publicaţii, reportaje etc.) sau de ficţiune (filme, cărţi etc.).

Eu aş împărţi aceste preconcepţii în două mari clase, şi anume preconcepţiile legate de locaţii foarte puţin vizitate şi preconcepţiile legate de locaţii foarte comerciale. În ambele cazuri, s-ar putea să ne înşelăm amarnic, să ratăm ocazia de a cunoaşte ceva cu totul şi cu totul deosebit sau să ne mulţumim cu „frumosul” comercial, gustat de majoritatea turiştilor, fără a fi pregătiţi să trecem de graniţele de confort care ne-ar face să renaştem ca adevăraţi exploratori.

Voi încerca să vă prezint astăzi câteva dintre locaţiile în care am fost, în care m-am simţit extraordinar şi care sunt destul de controversate pe harta turismului global, fără motiv, însă, cred eu.

A) Bosnia şi Herţegovina

§ De câte ori am fost: 3 [urmează a patra oară, în iunie 2013]

§ Ce pericole am auzit că m-ar pândi ajunsă acolo: caracter violent al localnicilor, mine, insiguranţă generală ca urmare a războiului

§ Ce am găsit cu adevărat acolo: unul dintre cele mai inimoase popoare pe care le-am întâlnit în peregrinările mele prin lume, o puzderie de râuri turcoaz săpându-şi coridoare prin munţii împăduriţi şi semeţi, o armonie de lăudat în care trăiesc musulmanii, catolicii şi ortodocşii de pe aceste tărâmuri, locuri cu personalitate şi cu iz de aventură, un amalgam de istorii şi tradiţii, bucate deosebite şi o dorinţă nebună de a mă reîntoarce acolo

§ Experienţe negative: O amendă abuzivă încasată în Republica Srpska în iunie 2011 pentru dungă continuă, care nu mi-a ştirbit însă cu nimic dragostea imensă pe care o simt pentru Bosnia!

§ Concluzia mea: Anii războiului s-au dus, este linişte acum, nu că oamenii de-acolo ar fi vrut vreodată război. Nu există pericole de niciun fel! Bosnia este un loc pe care-l percepi de fiecare dată la fel şi care te surprinde însă mereu cu aşii pe care-i are în mânecă. Anul acesta, va fi a patra oară când călătoresc în Bosnia şi încă mai am locuri noi de văzut şi râuri noi de explorat... Bosnia este o poveste, este o poveste verde-închis pe un fundal cât se poate de albastru şi optimist, pe care ar fi mare păcat să nu o citiţi, pentru că vă va cuprinde o dorinţă ascunsă de a-i răsfoi paginile cât mai des cu putinţă!...

B) Albania

§ De câte ori am fost: 1 [plănuiesc o revenire în 2014, pentru o vizită în sudul ţării]

§ Ce pericole am auzit că m-ar pândi ajunsă acolo: trafic de organe, răpiri, jafuri, furturi

§ Ce am găsit cu adevărat acolo: multă culoare, mâncare gustoasă, locuri fabulos de frumoase şi surprizătoare ca relief şi floră, oameni incredibil de prietenoşi, calzi şi primitori

§ Experienţe negative: Nu am avut.

§ Concluzia mea: Albania este una dintre cele mai frumoase cinci ţări pe care le-am văzut vreodată. Este deosebită şi are un farmec numai al ei. Oamenii sunt foarte relaxaţi cu privire la religia lor (musulmană) şi foarte deschişi la nou. M-am simţit foarte bine primită şi îmi doresc foarte mult să mă reîntorc acolo şi să explorez multe dintre bogăţiile istorice şi naturale pe care ea le ascunde. Credeţi-mă, un drum prin Munţii Albaniei Centrale de la graniţa cu Macedonia este suficient ca să vă taie răsuflarea...

Moscheea Et'hem Bey, Tirana

C) Armenia

§ De câte ori am fost: 1 [plănuiesc o revenire în 2014, împreună cu o călătorie în Iran]

§ Ce pericole am auzit că m-ar pândi ajunsă acolo: escrocherii, pericole la deplasarea cu mijloacele de transport în comun

§ Ce am găsit cu adevărat acolo: oameni circumspecţi, dar extraordinar de buni, săritori şi ospitalieri, o tradiţie culinară de excepţie, vinuri şi cognacuri deosebite, produse naturale delicioase (fructe, legume, lactate), un relief uimitor, culori tari, mănăstiri (şi vă spun asta eu, care nu sunt mare fană) impresionante şi o rezistenţă admirabilă în faţa nedreptăţilor abătute asupra poporului armean

§ Experienţe negative: Ce-i drept, era să rămân cu Marcel în mijlocul pustietăţii la un moment dat, pentru că infrastructura turistică nu este dintre cele mai dezvoltate, însă sufletul bun al oamenilor ne-a salvat şi am fost „adoptaţi” de un grup de muzeografi de prin toate părţile Globului şi de ghidul lor armean şi transportaţi cu microbuzul lor într-o seară ploioasă de octombrie, 200 km la nord, înspre următoarea noastră oprire.

§ Concluzia mea: Mi-a plăcut extraordinar de mult această ţară, m-am simţit bine primită, a fost o experienţă totală. Mi-a părut rău când am părăsit Armenia şi m-am reîntors în Georgia, simţeam că mai am atât de multe de descoperit. Însă, mă voi reîntoarce! Nu m-am simţit nici măcar o secundă în pericol, ci mai degrabă datoare să călătoresc aşa cum o fac localnicii pentru a percepe şi mai bine spiritul acestui popor!

D) Rusia

§ De câte ori am fost: 1 [îmi doresc mult să mă reîntorc acolo, să fac un drum cu Transsiberianul, să vizitez Moscova, să revăd superbul Skt. Petersburg, de care m-am îndrăgostit, să ajung până-n Murmansk şi chiar şi până-n Petropavlovsk-Kamchatsky]

§ Ce pericole am auzit că m-ar pândi ajunsă acolo: supratarifare pentru străini, jafuri, furturi, mafie

§ Ce am găsit cu adevărat acolo: preţuri ca la noi (în afara obiectivelor turistice unde este drept că erau mai mari ca în cazul ruşilor sau al persoanelor din fostele republici sovietice), oameni prietenoşi, mâncare bună, un paradis din perspectiva culturii şi istoriei

§ Experienţe negative: Nu am avut.

Biserica Învierii din Skt. Petersburg

§ Concluzia mea: Rusia apare constant în clasamentele celor mai periculoase 10 ţări din lume. Pentru mine, a fost un loc în care m-am simţit atât de în largul meu şi atât de „acasă”, că m-a mirat şi pe mine. Mie-mi plac ruşii. Chiar dacă sunt istoric în devenire şi cunosc bine evenimentele ce-i au ca protagonişti pe ruşi, nu trebuie să confundăm omul de rând rus cu conducătorii şi factorii de decizie ruşi. Am întâlnit şi ruşi mai neciopliţi în călătoriile mele, dar, per total, experienţele au fost foarte plăcute. Am chiar un prieten rus care mi-este foarte apropiat. În plus, am o mare admiraţie pentru cultura rusă şi pentru tot ce a dat ea restului lumii: o Plisetskaya, o Pavlova, un Baryshnikov, un Dostoyevsky, un Chagall...

E) Ucraina

§ De câte ori am fost: 2

§ Ce pericole am auzit că m-ar pândi ajunsă acolo: furturi de maşini, jafuri, escrocherii, răceală a localnicilor

§ Ce am găsit cu adevărat acolo: oameni săritori, produse alimentare de foarte bună calitate, preţuri foarte mici

§ Experienţe negative: Voi spune doar atât – este un pic mai greu să intri în şi să ieşi din Ucraina. Dar eşti tot timpul „ajutat” în acest sens.

§ Concluzia mea: Am auzit foarte multe poveşti terifiante despre vecinii de la nord – că ar fi violenţi din cale-afară, că ar fi răzbunători, că ar fi răi... mie nu mi s-a părut decât că nu am fi foarte îndepărtaţi ca fel de a fi şi că, cel puţin din punctul meu de vedere, poveştile erau doar legende urbane, căci ucrainienii pe care i-am întâlnit s-au purtat foarte frumos cu mine. Drumurile-s proaste, recunosc, şi ale ruşilor sunt, cel puţin în partea vestică, dar sunt convinsă că şi Ucraina are foarte multe secrete bine păstrate şi care merită să fie descoperite, aşa că mi-aş dori mult să mă reîntorc acolo! A se lua aminte: votca ucraineană este cea mai bună votcă din câte am băut vreodată!

În concluzia părţii I, tot ce vă pot spune este că lumea este mult prea mare pentru ca noi să ne limităm la ce descoperă şi restul oamenilor din jur. De ce să nu fim creativi şi originali şi în acest domeniu? :)

Plus că anul acesta voi ajunge şi în Kosovo şi voi avea ce să vă mai povestesc şi ce să vă mai sfătuiesc să experimentaţi pe cont propriu!

My first itinerary

noreply@blogger.com (Petra) — Tue, 29 Jan 2013 14:16:00 +0000

When travelling is no longer a hobby or an interest and when it becomes a part of you, all your plans start revolving around it.

There were times when I thought I could be a great travel show presenter, but I ruled that option out because travelling with a crew or going to places ‘dictated’ by someone else was not my piece of cake.

I did not rule however travel writing out. In my mind, it is the perfect conclusion to an intrepid trip – sharing my emotions, disappointments, recommendations – and it coincides with the ‘organised’ laid-back travel style of mine.

The beginning of 2013 made me so very happy, because one of my biggest dreams – becoming a published travel writer – came true so swiftly I still can’t believe it! It is the beginning of one of the greatest years in my life – I can feel it – and of an alternate career that I can’t wait to develop.

‘Braşov – Feel the Pulse of Transylvania in 3 Days’ is my first itinerary/guide. It is about a city that continues to amaze me and to reassure me of how lucky I am to be living here! Discover it for yourselves in this spotlight interview and do come back for more! :)

Cum să călătorim pe cont propriu în 7 paşi

noreply@blogger.com (Petra) — Sun, 20 Jan 2013 21:13:00 +0000

De-a lungul timpului, am fost întrebată de multe ori de unde îmi vin ideile pentru noi destinaţii/călătorii [va urma, într-un articol viitor] şi cum de am curajul să călătoresc pe cont propriu în locuri cu grad de risc superior. „Adică, ai fost pe cont propriu în Maroc? ...şi nu ţi-a fost frică?”

În primul rând, nu cred că toţi oamenii sunt făcuţi pentru a călători pe cont propriu. Sunt multe de discutat în acest sens. Cred că, în principal, ţine de gradul de confort al fiecărui om, de cât de mult este dispus să rişte sau de cât de mult îşi doreşte să experimenteze aventura în stare pură. Aceste persoane preferă de cele mai multe ori să lase toate riscurile în seama agenţiei cu care îşi rezervă pachetul turistic şi jos pălăria în faţa agenţiilor de voiaj (puţine, din păcate, la număr pe plan global, care încearcă şi reuşesc să ofere clienţilor pachete de călătorii memorabile). Apoi, mai există şi acele persoane care îşi procură pe cont propriu biletul de avion, dar apelează la o rezervare hotelieră şi la excursii opţionale (sau viceversa) prin intermediul unor agenţii. Sau care ajung la faţa locului şi sunt un pic confuze cu privire la modul în care vor gusta experienţa ce li se dezvăluie. Se poate spune că ele sunt la jumătatea drumului.

În al doilea rând, consider că obiceiurile noastre pot suferi o schimbare de-a lungul timpului, dacă găsim vreun aspect care ne incită mai mult. Am încercat să călătoresc şi cu agenţii (de două ori), însă acest stil nu mi se potriveşte, pentru că mi se pare că îmi limitează libertatea de a călători ca timp, destinaţii şi obiective. În plus, nu neg că, deşi ador riscul, la început am fost un călător precaut. Ceea ce s-a schimbat, pentru că anul trecut până şi singurul lux din cadrul turului de Islanda, o maşină închiriată, mi s-a părut că a „răpit” din nivelul de aventură al călătoriei. Este ca în sporturile extreme: cu cât mai mult le prinzi gustul, cu atât mai mult forţezi limitele.

În al treilea rând, cred că cei care se aventurează pe cont propriu într-o călătorie, care îşi cercetează bine destinaţia, cu multe luni înainte, din varii perspective (de la cultură, tradiţii, specific şi până la ceea ce visează ei să vadă sau să facă în respectivul loc) se îndreaptă înspre o experienţă a vieţii lor pe care nu o vor uita. Şi chiar dacă nu aţi făcut-o vreodată, încercaţi-o măcar. Contrar aşteptărilor, s-ar putea să vi se potrivească:

Rezervă biletul de avion. Ce să fie mai întâi – biletul de avion sau spaţiul de cazare? Eu zic că biletul de avion, ca să ştii exact când şi unde zbori. Citeşte mai multe despre cum să rezervi biletul de avion la cele mai mici preţuri aici.

Variantă: Dacă circuli pe o altă cale decât cea aeriană, rezervă celelalte trasee pentru mijloacele respective de transport (vas, ferry, autocar, tren etc.). Dacă este vorba despre un drum cu maşina, asigură-te că aceasta este disponibilă în respectiva perioadă, cu toate actele în regulă.

Fă un traseu general pe zile. Ţi-ai dorit să vezi cum e să stai în iurtă în Mongolia sau să vezi moscheile turcoaz din Isfahan?... Include-le în traseu.

Sugestie: Încearcă să creezi un traseu circular (plecând din şi întorcându-te în acelaşi loc dacă zborul tău aterizează în şi decolează din acelaşi loc). Pentru a-ţi fructifica din plin timpul, cele mai bune soluţii ar fi călătoriile cu plecare vineri seară şi cu întoarcere sâmbătă sau duminică seară, săptămâna următoare. Ai avea cel puţin 8-9 zile de rupere a ritmului şi de relaxare psihică.

Părerea mea: Eu, una, ador aceste călătorii, când, pornind de la 5 zile, ajung la 9 prin alipirea de 2 weekenduri şi poate mai am norocul (sau planific astfel!) ca din cele 5 zile, 1 să fie sărbătoare naţională. :D

Rezervă spaţiile de cazare. Tot mai multe spaţii de cazare funcţionează într-un sistem similar cu cel al companiilor aeriene. Astfel, dacă rezervi din timp, vei avea parte de tarife mai bune.

Sugestie: Nu căuta doar numărul de stele într-o cazare. Optează, în schimb, pentru o experienţă autentică, în care chiar să interacţionezi cu oamenii locului şi să îţi împărtăşească o fărâmă din cultura lor.

Părerea mea: M-am convins de-a lungul timpului că este indicat să cheltuiesc cât mai puţin posibil pentru un spaţiu de cazare simplu, curat, dar cu personalitate şi într-o zonă cât mai apropiată de obiectivele de care sunt interesată şi ca banii rămaşi să îi investesc într-o activitate pe care nu o pot face altundeva pe Glob sau într-un suvenir deosebit, în care să preiau din energia locului. Căci, haideţi să fim serioşi... Câţi dintre noi ţin minte cu lux de amănunte spaţiile de cazare din trecut sau câte dintre spaţiile de cazare merită ţinute minte? În acest sens, nu uit niciodată să verific ce spun şi alţi călători pe www.tripadvisor.com.

Rezervă locuri în cadrul activităţilor sportive/bilete la muzee/bilete la spectacole etc.

Sugestie: Există sezoane de vârf şi, dacă alegi să călătoreşti atunci, este indicat să faci o rezervare din timp. Poţi găsi oferte foarte bune (multe dintre ele pentru Marea Britanie), abonându-te pe www.lastminute.com.

Planificând...

Părerea mea: Mi-au folosit foarte mult rezervările online în Rusia, spre exemplu. Nu numai că nu am stat la coadă la Hermitage, dar preţul biletului plătit pentru „Spărgătorul de Nuci” la Mariinskiy Teatr a fost mult mai mic online decât l-aş fi găsit la faţa locului, dacă l-aş mai fi găsit.

Redactează un plan detaliat cu activităţile din fiecare zi.

Sugestie: Nu ar strica să faci o hartă şi să cercetezi restaurantele cu specific pe care îţi doreşti să le vizitezi.

Părerea mea: Pentru unele locaţii care nu prezintă o infrastructură turistică dezvoltată, va fi foarte greu să finalizezi acest pas. În acest caz, încearcă să ai un plan de rezervă şi, dacă şi acesta eşuează, să îţi păstrezi zâmbetul pe buze şi să acţionezi spontan. Poate dura săptămâni sau chiar luni, dar mergi până în pânzele albe, trimite e-mailurile necesare, dă telefoanele necesare (pentru că este foarte posibil să te coste mult mai mult la faţa locului) şi interesează-te de programul de funcţionare al diverselor atracţii. Ajustează planul general iniţial în funcţie de acesta. Este păcat să baţi atâta drum şi să rămâi dezamăgit. În plus, cine ştie când şi dacă te vei întoarce...

Rezervă bilete de transport şi/sau ocupă-te de închirierea unei maşini.

Sugestie: În cazurile în care este posibil, fă rezervările în prealabil online. S-ar putea să obţii tarife mai bune decât la faţa locului. În plus, ai siguranţa că eşti în posesia unui loc/unei maşini în perioade care pot fi aglomerate.

Părerea mea: Fii cu ochii pe reţelele de socializare şi newsletteruri pentru diverse reduceri. În călătoria mea prin ţările baltice din 2010, am economisit peste 20 EUR profitând de nişte oferte Eurolines de pe Facebook. Închiriază o maşină atunci când eşti presat de timp şi când doreşti să ajungi în locaţii inaccesibile prin mijloacele de transport în comun. Compară preţurile pentru tipul de vehicul vizat înainte de a te decide asupra unei anumite companii.

Pune la punct ultimele detalii privind documentele şi articolele de îmbrăcăminte, încălţăminte etc. necesare călătoriei, eventualele traduceri pe care trebuie să le faci, vaccinurile sau alte analize medicale pe care trebuie să le efectuezi, banii pe care trebuie să îi schimbi (dacă nu optezi pentru a-i extrage de pe card la destinaţie) şi nu uita de asigurările medicale!

Sugestie: Nu lăsa aceste aspecte pe ultimul moment! Pot apărea blocaje şi situaţii neprevăzute în efectuarea tuturor acestor activităţi, care se pot prelungi până după data efectivă de începere a călătoriei tale. Doar nu vrei să pleci stresat la drum!...

Părerea mea: Deoarece sunt o mare susţinătoare a turismului verde, de câteva călătorii încoace am evitat să îmi mai printez documentele necesare. Mi le salvez, în schimb pe e-book. Dacă îţi iei tableta, laptopul, netbookul sau telefonul inteligent cu tine, poţi face la fel. Cu menţiunea că ar fi bine să îţi trimiţi o arhivă a tuturor acestor documente pe e-mailul personal. Nu toate călătoriile sunt o serie de evenimente plăcute, aşa că este bine să fii asigurat!

Călătorii frumoase şi aventuroase! ;)

My love story with rafting

noreply@blogger.com (Petra) — Sun, 13 Jan 2013 22:09:00 +0000

This is what I was writing on my first rafting experience in 2009…

In my language, ‘Una’ is synonymous to ‘One’… That’s what I found in Bosnia: one big love for this country, one unexplainable attraction to the beautiful Una River, one craving desire to head back there…

I already miss it!

This year, we’ve decided to tour the Balkans. It was one great desire of mine and this year it finally took shape! One of the highlights of this trip was to be the short stay in Bosnia (near Bihać) and the first rafting experience of my/our life/lives.

My friends and I went rafting on Una River. I will not tell you all about the thrills and joys of rafting (we were all 4 first-timers and we enjoyed every single moment of action and of going down those gorgeous waterfalls, as well as having a great time – and a few cold beers – with our skipper Karlo, who became our friend), I will tell you about the fascinating Una…

Štrbački Buk

At first, she seemed peaceful and then greeted us with a huge waterfall (Štrbački Buk); several smaller – yet dangerous – waterfalls followed… The waters were warm and greener by the minute. As we left the Croatian border and deepened into Bosnia, the water was emerald-like. Mysterious and deep… Underwater plants looked like green lace, it felt like an ancient story. I took a minute to look around: the forests were sturdy, as they seemed to guide and protect Una. She had lent them a little of her mystery. We were surrounded by wild duck – happy to make our acquaintance – and by giant fish, swimming undisturbed.

Her waters were calm now (not a single breath of wind would move them). And as the sun left our sights and the night crawled in, the waters darkened and got cold. Our fascination was still at the highest degree, as we kept paddling and staring at the pink sky. Although hearing stories about the many people she took away through her hidden galleries underground, I never stopped feeling safe. She seemed perfect, flawless.

Gathering our strengths to paddle the final hundreds of meters to the ‘finish line’, I realised I was sad. She had been our companion for the last six hours and I would remember her dearly.

Una seen from Sedra Hotel

In the morning, I woke up with the craving to see her again. I kept staring at her green colour for minutes, behind our hotel …and kept feeling bad for not having taken enough photos or videos of Una…

When our entire trip ended and I was again home, I could not wait to get to the photos showing Una… I was so proud of having been there!

As time went by, I realised that paddling on Una River had been one of the best experiences of my life! I will always remember that day as one of the most beautiful of my life!

I’m heading back for the fourth time to Bosnia, the mystical Una, and my great friends this June. I’m planning to go rafting on three unknown rivers – Vrbas, Drina, and Tara –, all turquoise and excellent for the adventurers within the members of our team. However thrilling these new experiences may be, it is said that One’s first love never dies.

De ce românii din industria turismului şi e-mailul nu se împacă?

noreply@blogger.com (Petra) — Sun, 06 Jan 2013 23:49:00 +0000

Tastând un răspuns la un e-mail

Bine v-am regăsit! La mulţi ani şi fericire din belşug pentru 2013!
Am decis să încep anul cu un blogpost în română, pentru ca măcar indicând o problemă ardentă, să încerc să ajut la soluţionarea sa!
Mi s-a oferit ocazia să fac un lucru pe care mi-l doream de foarte mult timp, şi anume să scriu despre călătorii (travel writing, cum i se spune în engleză). Prima încercare a fost un ghid în limba engleză despre Braşov, la care am lucrat în ultimele 3 săptămâni şi care va fi publicat în această lună. Şi care este un instrument de călătorie foarte complex şi util, care sper să fie apreciat de publicul căruia i se adresează, căci am strâns în el informaţii pe care nicio altă pagină web din România nu le cuprinde în mod structurat laolaltă. Şi sunt tare mândră de asta! Ce are mai special acest ghid este că se prezintă ca un itinerar de 3 zile în Braşov şi împrejurimi, pe care mi l-am structurat cum am dorit eu şi în care am inclus locurile (muzee, atracţii, restaurante, hoteluri etc.) care mi se par mie a fi cu adevărat deosebite în această zonă şi care m-am gândit că ar impresiona şi un călător străin.
A fost mai greu decât am crezut, pentru că nu am simţit că oamenii ar dori realmente să colaboreze cu mine. Aşa că am ajuns să fac un lucru pe care-l detest: să insist. Şi când nici aşa nu am obţinut niciun rezultat, m-am enervat şi am mai restrâns lista.
Nu neg că am avut parte şi de surprize foarte plăcute din partea unor instituţii de la care poate mă aşteptam cel mai puţin, dar am avut şi mai multe surprize neplăcute din partea unor restaurante şi instituţii de marcă ale Braşovului.
Cei de la muzee, castele şi cetăţi mi-au răspuns în proporţie de 90% pentru a-mi confirma datele de care aveam nevoie, însă persoanele de contact de la atracţiile în vogă m-au ignorat, cu două excepţii, în totalitate. Să ne înţelegem:
1.    Era vorba despre marketing gratuit. Cam cât de obtuz trebuie să gândeşti pentru a refuza o asemenea ofertă? Sau poate că dânşii au îndeajuns de mulţi clienţi/vizitatori şi nu mai au nevoie de alţii.
2.    Adresele de contact (e-mail) le-am luat de pe paginile web oficiale. Mă întreb de ce se mai publică adresa respectivă la „Contact” dacă nu există cineva la capătul celălalt care să îţi acorde 1 minut din timpul său şi să îţi răspundă ceva? Orice. Se numeşte LIPSĂ DE RESPECT.
3.    Unele instituţii nici măcar nu au catadicsit să răspundă la telefon. Şi pe acestea le-am şters cu totul. Am gândit-o aşa: decât să vină bietul călător străin şi să se găsească în situaţia mea, adică să nu dea de cei cărora vrea să le facă vânzare/să le dea bani, mai bine lipsă.
Eu sunt o tipă foarte pretenţioasă şi perfecţionistă. Însă mai sunt şi idealistă. Îmi iubesc foarte mult ţara, oraşul natal şi sper ca lucrurile să meargă din ce în ce mai bine şi chiar să simţim „întorsătura” pe care o iau. Şi, da, sunt şi alte naţii care-s şi mai dezinteresate ca noi.
Dar ce mă roade pe mine este cum supravieţuiesc instituţiile acestea?! Cum să ai încredere să mergi şi să serveşti masa undeva dacă tu trimiţi un amărât de e-mail, care este ignorat complet? Sincer, mie, una, nu îmi mai arde. Şi chiar şi pentru cei care au rămas în acest ghid, a fost greu să mă decid. Însă a-i şterge pe toţi însemna să am un ghid cam... gol.
După părerea mea, e-mailul este un instrument mult mai util, rapid şi succint de comunicare decât telefonul. Eu detest să vorbesc la telefon, sincer. Chiar şi prietenilor prefer să le trimit un mesaj pe Facebook sau un e-mail. Astfel, lucrurile sunt mai liniştite, e-mailul nu urlă la nimeni, informaţiile rămân stocate şi le pot accesa mai târziu. Aş vrea să dau ca exemplu perioada în care îmi planificam anul trecut excursia în Islanda împreună cu Marcel. Să fi sunat la fiecare camping/pensiune ar fi fost destul de costisitor şi obositor, aşa că am trimis e-mailuri şi am primit răspuns la FIECARE dintre solicitările mele. Fără excepţie! Chiar şi cei care se ocupau de campinguri din creierii munţilor mi-au răspuns. Chiar dacă, în mare, nu apreciez felul de a fi al islandezilor, aceasta este o mare calitate pe care o au şi pe care noi se pare că nu o avem.

Consider că am avut multe de câştigat de-a lungul anilor în relaţia cu clienţii mei pentru că am fost promptă şi le-am răspuns cât am putut eu mai bine solicitărilor prin e-mail. Aşa că, aş dori să îi sfătuiesc şi pe domnii care sunt vizaţi de acest articol să acorde o mai mare atenţie solicitărilor venite pe cale virtuală şi să se gândească în primul rând la cât de şifonată ar fi imaginea lor înaintea unui străin, dacă eu, născută şi crescută în România, şi care ar trebui să fiu obişnuită cu un astfel de comportament, am reacţionat aşa?...

Orşova şi Ada Kalehul de odinioară

noreply@blogger.com (Petra) — Sun, 30 Dec 2012 22:01:00 +0000

Este sfârşitul unui an cu multe călătorii şi este normal (nu?) să încep să mă gândesc la ce-o să îmi aducă 2013 în materie de drumuri şi experienţe, pe meleaguri noi sau pe meleaguri cunoscute.

Marea mea dragoste, după Scoţia, este Bosnia... O ţară fabulos de frumoasă şi de sălbatică, ce nu încetează să mă surprindă de fiecare dată când ne revedem. Dar despre toate aceste sentimente frumoase, într-un alt blog.

Cazanele Mari

Vroiam doar să subliniez că de prin 2009, drumul meu spre Bosnia a trecut de fiecare dată prin Orşova, „my love” cum îmi place să o alint, pentru că mi-a intrat pe veci în suflet, din prima clipă când am văzut acoperişurile roşiatice ale caselor, terasate ca aşezare şi oglindindu-se în Dunărea cea măreaţă! Şi dacă nu v-am convins încă, aflaţi că un răsărit de soare la Orşova nu se poate uita niciodată, într-atât este de minunat şi într-atât este de puternică strălucirea razelor de soare peste frumoasa Dunăre... Cazanele maiestuoase, peşterile misterioase şi dovezile istorice de mii de ani care se regăsesc în această zonă te lasă pur şi simplu cu gura căscată, iar starea de bine şi liniştea care te copleşesc sunt aproape de neegalat.

Fotografii de pe Ada Kaleh

Dunărea are însă tainele ei şi de prin 1970 Ada Kaleh se înscrie în rândul acestora. Am auzit prima oară despre această insulă din mijlocul Dunării de la tatăl meu, apoi, cu ocazia unei croaziere pe Dunăre din primăvara lui 2010, am avut ocazia să văd fotografii vechi ale locuitorilor de pe Ada Kaleh, cu care ghidul nostru, de origine turcă, nu pierduse total legătura. După dinamitarea insulei, mulţi dintre ei s-au refugiat în Dobrogea, în timp ce aceia care au rămas s-au strămutat în Orşova. Curios este faptul că strămutarea lor în locul vizat de către autorităţi (unde, de altfel, au fost mutate monumentele istorice de pe Ada Kaleh), Insula Şimian, de lângă Drobeta, a fost aproape în totalitate ignorată.

M-am tot gândit, împreună cu iubitul meu, la cât de minunat ar fi fost să mai avem încă o asemenea aşezare ca Ada Kaleh, cu totul deosebită faţă de restul Banatului, mai mult brăzdat de influenţe sârbeşti şi austro-ungare decât de unele orientale. Un loc unde climatul mediteranean, deosebit de restul sudului ţării, permitea cultivarea de smochini, mandarini şi portocali. Un loc unde rahatul şi cafeaua turcească ne-ar fi făcut să uităm preţ de câteva minute de grijile zilnice şi să ne afundăm într-o altă lume. Una exotică. Căci, până la urmă, orice moştenire culturală pe care un neam o are, indiferent dacă a fost sau nu presărată cu elemente de suferinţă naţională, trebuie preţuită şi promovată, pentru că face parte din noi şi trebuie să fim mândri de acest fapt şi să încercăm să privim partea plină a paharului. Mereu.

Nu cred că până şi o minunăţie tehnică asemeni Porţilor de Fier a meritat sacrificarea unui asemenea giuvaier de istorie şi civilizaţie cum era Ada Kalehul. Însă trecutul este trecut; tot ce ne-a mai rămas de făcut este să ni-l amintim zâmbind:

Iar eu, una, mi-am promis ca la anu’, în drumul meu spre Bosnia, să poposesc încă o dată la Orşova şi să ajung şi pe Insula Şimian, pentru a vedea măcar o fărâmă din Ada Kalehul de odinioară.

La mulţi ani, dragii mei!

Dacă sunteţi la Orşova,

Înnoptaţi la Casa Verde [www.casaverde-orsova.ro], Dana şi Ralf sunt incredibil de primitori, iar priveliştea peste Dunăre este fabuloasă!

Treziţi-vă la răsărit, nu veţi regreta!

Nu rataţi o croazieră pe Dunăre, pentru a explora Cazanele Mari şi Cazanele Mici, Statuia lui Decebal, Peştera Ponicova şi Tabula Traiana!

Dacă aveţi posibilitatea, faceţi şi un drum cu maşina până la Statuia lui Decebal, căci o veţi percepe diferit de pe uscat, apoi treceţi graniţa în Serbia, conduceţi până în primul sat şi luaţi masa la un restaurant cu specific pescăresc (vegetarienii vor avea şi ei ce mânca, fără probleme, veţi găsi vorbitori de limbă română printre ospătari şi veţi putea achita în lei), bucurându-vă în acelaşi timp ochii cu priveliştea superbă asupra malului românesc de pe malul sârbesc!

Travel Highlights 2012

noreply@blogger.com (Petra) — Tue, 25 Dec 2012 18:31:00 +0000

A) Moldova

I admit that I was searching for something I didn’t actually find: the continuance of the Romanian spirit, and I’m not totally satisfied with the results, because this spirit was somehow lost and the chances for it to be reignited are low at this point. Who knows? History has proved us wrong over the centuries...

Favourite café:	Tucano Coffee, Chişinău [http://www.tucano.md/]
Reason:	This place is an oasis! I’d go visit Chişinău over and over again only to get to this café. The food and drinks are extraordinary, the staff is delightful, it also sells handmade jewellery, and you can’t beat the colourful yet tranquil atmosphere!
Tip:	Try a cheesecake (or more) with fresh lemonade! I couldn’t make up my mind, so I ordered a Tiramisu cheesecake and an apple cheesecake. My next choice would have been a cherry cheesecake. DELISH!!

Banana, Mint, Coffee, and Tiramisu Cheesecakes

B) Maramureş, Ukraine, and Bucovina

The regions of Maramureş and Bucovina in northern Romania are truly fairy-tale lands, where the traditions and the ancient personality of the area were accurately preserved.

Favourite attraction:	Ieud Wooden Church
Reason:	This place is extraordinary. The village has an amazing vibe and the peace that governs this church is incredible.
Tip:	If you get to Ieud Church and it is closed, try calling the museum curator (+40262336203, +40766351773) and ask him to let you climb into the attic. The first document written in Romanian and dating back to 1391 was found there and the view is simply beautiful.

Ieud Wooden Church

C) Berlin

Contrary to what I thought, I found a very nice atmosphere and very warm people in the German capital.

Favourite freeby:	The Dome of the Reichstag Building
Reason:	It’s an overview of the entire city and the guide tells you loads of interesting information.
Tip:	The visit to the Dome may be free, but you must register in advance. You can do that here http://www.bundestag.de/htdocs_e/visits/kupp.html.

D) Iceland

There was a time when a trip to Iceland was my biggest dream. I think I’ve built an image of Iceland and its people that didn’t really coincide with what I found there!... Not by far! I’m searching for a travelling experience that is TOTAL (amazing nature, extraordinary people, fantastic history, intrepidness). Iceland may be one of the most beautiful and diverse countries in the world and I admit that it is stunning, but the experiences I had in my 2 weeks spent there with most of the Icelanders left me disappointed, feeling like one of the many to visit their country. And this lack of involvement doesn’t make me want to return there.

Favourite spot:	Dyrhólaey
Reason:	It is an iconic place! …one of the most dramatic and stunning views I have ever seen! It still haunts my dreams and I don’t think it will ever stop doing it (I don’t want it to, anyway).
Tip:	Especially if you’re visiting Iceland in summer, try reaching this place as late as possible [I’d recommend 10 o’clock in the evening]. Even that ‘bit’ of darkness perceived at that time helps increase the contrast between the white and foamy waves and the black and threatening beach and cliffs.

Dyrhólaey...

Favourite dessert:	Rye bread ice cream
Reason:	I am crazy about sweets and I sampled sweets all over the Globe, but this taste was one of the most special and unique ones ever! I wonder if I am going to try it again in this lifetime.
Tip:	This recipe was passed on from generation to generation and it was actually the grandmother of one of the employees at Loki Café [http://www.textil.is/ENGLISH/] in Reykjavik who ‘introduced’ it to the general public.

E) Georgia

I expected Georgia to blow my mind as a travel destination. It didn’t happen, I was actually a bit disappointed. What I truly liked and will forever stay in my mind is the kindness of the people I met there.

Favourite vibe:	Uplistsikhe
Reason:	In my opinion, there are only few places in the world that are blessed with such a vibe. You can feel the good energy of the rock-hewn town flowing through your veins months after you leave the area. It is amazing!...
Tip:	Try to arrive shortly before the closing time (18:00). You will be allowed to enter and stay for as long as you wish and you will probably have the place all to yourself!

Favourite destination:	Armenia
Reason:	Well, I didn’t expect it, but I fell in love with this country, with its nature, with its people, even with its churches and food (two elements I’m not usually into). The greatest highlight of this year was the landscape on the ancient Silk Road from Yerevan to Goris. The colours of the mountains, the rolling valleys, and the mystery found all around were breathtaking! I’m going back for more!
Tip:	Although Armenia can be a year-round destination, choose to go there in early spring (April-beginning of May) or late autumn (October-beginning of November), when the temperatures are neither high nor low, which makes the conditions ideal for exploring the country.

Read more on Project Georgia & Armenia.

G) Rome

I didn’t enjoy the Eternal City the first time around. My second visit – even if short – was much better, though!

Favourite breakfast:	Enjoying a breakfast complete with all of my favourite Italian specialties: cappuccino, pizza with mozzarella and rucola, and finally Italian ice cream. Mmm…
Reason:	I felt very relaxed, my senses rejoiced, and I will always remember that morning.
Tip:	If you’re short on time and get into Rome via Termini Station, you will find every item mentioned above on Via Cavour and you won’t pay more than 10 Euros altogether.

H) Cyprus

I knew from the start that Cyprus won’t be my cup of tea. Still, I went there and it was one of the best birthdays of my life! It is good to try – destinations, attractions, adventures; this is the only way to really understand what you actually like.

Favourite wildlife watching:	Larnaca Salt Lake
Reason:	Flamingos are amongst my favourite animals. To see them so close in the beautiful December morning light added magic to this scene and made it unforgettable!
Tip:	Go to Larnaca Salt Lake as early in the morning as you can. The birds are more active at this time and they are closer to the shore!

Favourite new sport:	Scuba diving
Reason:	The visibility and the flora and fauna in the Cypriot Mediterranean are amazing and definitely worth to be explored!
Tip:	Choosing to enrol in such an adventure is much more rewarding off-season. The air and the water are still warm and you will surely not feel crowded.

Courtesy of Helmut Carl Simak, www.tokaiki.net

Read more on Project Cyprus.

This list of mine surely proves one thing: every single country/region of the world has something exciting and amazing to offer. If we accept the challenge to discover that ‘certain something’, we are certainly on the right track!

Merry Christmas!

Love,

Petra